Emma Goldman a fost pe vremuri considerată "cea mai periculoasă femeie din America". Tînărul J. Edgar Hoover şi-a făcut ucenicia tot urmărind-o pe "Emma cea Roşie", agitatoare anarhistă. Goldman, născută în Rusia, era un exponent al radicalismului politic, social şi sexual. Iubitul ei, Alexander Berkman, a încercat să-l asasineze pe Clay Frick, preşedintele de la Carnegie Steel. Frick a scăpat cu viaţă. Asasinul preşedintelui McKinley, Leon Czolgosz, era un cititor fidel al articolelor semnate de Emma în presa anarhistă. A fost închisă pentru retorica ei incendiară şi, în cele din urmă, a fost deportată din Statele Unite în 1919. A călătorit în Rusia bolşevică, unde a fost dezamăgită crunt de realitatea comunistă. Apoi, în 1936, s-a raliat cauzei Spaniei. Şi-a petrecut restul vieţii în Europa, urzind, ţinînd prelegeri, citind şi ducînd dorul Americii. În deceniile care au urmat morţii ei, s-a metamorfozat dintr-o anarhistă de secol XIX într-o icoană a culturii pop, slujind drept sfîntă patroană a mişcării feministe, de caz-test pentru limitele libertăţii de exprimare şi drept personaj plin de culoare în romane, piese de teatru şi filme. Schije din ideile ei pot fi azi găsite cam peste tot, de la libertarienii sexuali pînă la reaganişti, radicali sionişti şi profesori universitari. În autobiografia ei, "Trăindu-mi viaţa", vorbeşte cu pasiune despre dragoste şi justiţie socială, dar şi despre propriile contradicţii şi inconsecvenţe. Inima şi gîndul îi erau adesea pe poziţii adverse, dar munca ei o ducea fără preget înainte. Se pare că nu a fost zi pe care să o fi petrecut în libertate fără a ţine o prelegere, a scris prolific, a dus o viaţă socială care m-a obosit doar citind-o, a fost arestată de nenumărate ori şi a scos guvernul din răbdări. De odihnit, se odihnea numai în închisoare, cînd recupera şi rămînerile în urmă la citit. Emma cea neînfricată s-ar bucu