În primele două episoade ale studiului (Dilema, nr. 462 şi 463) au fost analizate atitudinile faţă de fenomenul globalizării, perceput mai întîi ca o realitate care acoperă aproape integral viaţa modernă. Apoi au fost reliefate articulaţiile prin care nivelul de dezvoltare economică este conectat la realităţile politice şi obsesiile identitare ale lumii de după eşecul ideologiilor majore . (M. B.)

Un studiu-caz elocvent: sistemul financiar internaţional şi două întrebări-cheie Pentru cei care nu ignoră învăţămintele istoriei, dezbaterea actuală privind sistemul financiar internaţional arată spre circumstanţele care au determinat puterile lumii să convină aranjamentele postbelice de la Bretton Woods, naşterea FMI şi a Băncii Mondiale. Ideea centrală a compromisului realizat atunci între SUA şi Marea Britanie, în lumina experienţei Marii Depresiuni din anii 1929-1933 şi a deceniilor ce au precedat-o, a fost următoarea: instabilitatea structurală a mişcărilor de capital nu ajută comerţul între state şi poate conduce la crize generale1. Această idee centrală şi-a pierdut în timp din forţa operaţională, pe măsură ce ţările dezvoltate şi nu numai ele au liberalizat circulaţia capitalului. Dar şi-a pierdut ea oare din relevanţă? Eu cred că nu, dacă observăm evoluţiile din ultimele decenii. Pentru a înţelege funcţionarea mediului economic şi financiar internaţional în ultimele două decenii este necesar să menţionez cîteva evoluţii instituţionale semnificative. Aceste evoluţii îşi au determinare în: a) progresul tehnologic (tehnologiile informaţiei, comunicaţionale); b) inovaţiile financiare reprezentate de apariţia şi utilizarea instrumentelor derivative; c) creşterea economică remarcabilă înregistrată în Asia de sud-est; d) spiritul vremii care a dus la liberalizarea pieţelor în anii '80. În ceea ce priveşte inovaţiile financiare (derivativele financiare), aces