Jacques Chardonne admira capacitatea aparent inepuizabilă a prietenului său Morand în a face faţă obligaţiilor vieţii mondene. Dacă citim lungul interviu pe care Morand l-a acordat în 1971 lui Jean José Marchand (reeditat recent de La Table Ronde, împreună cu un alt interviu, realizat chiar în anul morţii, 1976), înţelegem de unde venea această uimitoare disponibilitate. Copil, mergea împreună cu tatăl său la Sarah Bernardt, în locuinţa acesteia din bulevardul Pereire; era suit pe un scaun şi pus să cînte şansonete la modă, din acelea lansate la cabaretul "Le Chat Noir"; primele aplauze din viaţă (şi singurele, adaugă el) le-a primit aşadar, pe la 7-8 ani, de la celebrissima actriţă. Cum tatăl fusese numit într-o funcţie ce avea legătură directă cu mediile artistice, printre invitaţii obişnuiţi la masă, la familia Morand, se numără Rodin, Jules Massenet, Marcel Schwob. Acesta din urmă venea însoţit de actriţa Moreno şi dispărea brusc, în timpul mesei, pretextînd că merge la toaletă; scriitorul va înţelege mai tîrziu că Schwob se ducea să-şi facă o injecţie cu morfină. Viitorul globe-trotter întreprinde prima "mare" călătorie din viaţa lui cu metroul: pe 19 iulie 1900 (Morand are 12 ani), ziua inaugurării metroului parizian, merge din strada Marbeuf pînă la grădina Tuileries. Şi cinematograful îl descoperă tot în împrejurări neobişnuite: unchiul său, secretar al preşedintelui Franţei, îl duce la palatul Elysée unde erau proiectate filme pentru copiii funcţionarilor; copiii erau întîmpinaţi, în capul scărilor, de preşedintele Loubet în persoană. Pe Giraudoux îl cunoaşte cînd, adolescent, îl însoţeşte pe tatăl său la un dejun oferit de ministrul Dumaine (cu care prilej varsă cafeaua pe pantalonul alb al ministrului, ceea ce indica faptul - spune cu umor fostul ambasador la Bucureşti - "că nu eram făcut pentru viaţa diplomatică"). Giraudoux, student la Ecole Norma