Este republica americană un stat pacific prin natura sa? Sau, dimpotrivă, au Statele Unite militarismul înscris în codul lor genetic? Aceasta este o întrebare importantă a zilelor noastre. America este singura superputere a lumii şi astfel ordinea politică mondială este într-o măsură importantă rezultatul hegemoniei americane. În cele ce urmează, voi avansa, într-o manieră extrem de concisă, o ipoteză despre sursele atitudinii americane faţă de problema păcii şi războiului. Pentru a lămuri această problemă trebuie să ne întoarcem la textele fondatoare ale republicii americane. Statele europene sînt, în majoritatea lor, rezultatul circumstanţelor istorice. Ele s-au ivit aproape la întîmplare, ca democraţii de masă apărute pe ruinele unor despotisme excentrice sau a unor autocraţii incompetente. Spre deosebire de acestea, Statele Unite au fost întemeiate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea într-un proces remarcabil de rapid, ordonat şi raţional. Substanţa statului american nu a fost alterată fundamental, altfel decît prin trecerea de la o republică aristocratică la una democratică, în secolul al XIX-lea. Nu există, în literatura de specialitate, o unanimitate absolută cu privire la sursele şi intenţiile fondatorilor Statelor Unite. Pe de-o parte, există un curent care vede în teoria politică a federalismului american mai curînd o inovaţie originală. Pe de altă parte, istoricii au detectat cîteva surse principale ale acestei teorii în gîndirea politică a Lumii Vechi: teoriile drepturilor naturale şi a contractului social de origine engleză (Locke şi Sidney), dreptul natural (Montesquieu) şi exemplul, nu întotdeauna receptat pozitiv, al republicilor antice. Se găseşte însă în acest tablou general o dificultate. Federalismul american se naşte cu o conştiinţă istorică foarte clară, ceea ce diluează oarecum pretenţia originalităţii. Însă criticii importului d