Ingeniozitatea lui Columb de a ridica oul la verticală, înrudită cu cea prin care Alexandru a dezlegat nodul gordian, l-a făcut mai popular decît descoperirea Lumii Noi. Spre deosebire de majoritatea oamenilor, care-l mănîncă doar, Columb a folosit oul ca mijloc de comunicare. Gestul de fixare a fost interpretat banal ca victorie a voinţei. Mesajul lui este însă că, pentru a duce un proiect pînă la capăt, trebuie distruse înseşi supoziţiile pe care acesta a fost întemeiat. Integritatea oului este sacrificată pentru a-l face să stea drept. Columb descoperă America tocmai pentru că speranţa lui de a ajunge mai uşor în Indii, trecînd oceanul, se dovedeşte deşartă. Omul obişnuit ştie că nu poţi avea o omletă fără a sparge ouă, în timp ce omul excepţional renunţă la a mînca oul, pentru a susţine o cauză. Michel de Ghelderode, în piesa Cristofor Columb, face din ouă simbolul mediocrităţii instituţionalizate, care caută să înăbuşe individualitatea inovatoare. Înainte de a se lupta cu stihiile naturii, Columb trebuie să înfrunte inerţiile organizaţionale, iar, după întoarcerea triumfală, trebuie să suporte adversitatea invidioşilor. Ca răspuns la toate acestea, el recurge, direct sau metaforic, la metoda strivirii oului. Ghelderode transpune eternul conflict între creativitate şi mediocritate din cheia romantică în aceea a parodiei lejere şi sentimentale, fără miză prea mare. La începutul anilor şaizeci, Televiziunea Română a prezentat o altă parodie a aceloraşi evenimente, mai acidă aceea, scrisă de Jura Soyfer. Spectacolul a fost precedat de explicaţii amănunţite, în care crainica cea mai populară a vremii, Cleo Stieber, avertiza publicul telespectator asupra noutăţii demersului, a anacronismelor voite, menajîndu-i eventuala susceptibilitate şi căutînd să-i tempereze din start reacţiile de contrarietate la luarea eroicului în rîs. Astăzi, publicul este pregătit să