"Calul e un animal cu

care se fac westernuri "

(un şcolar francez) ...deci, iată-l, el era, de ani de zile îl căutam ca un arheolog prin memoria mea, de ani de zile îmi cerea să mă duc la Arhivă, departe, ca un om care-şi întocmeşte dosarul de existenţă şi încearcă să descopere unul din primele locuri de muncă, loc obscur, fără adeverinţă, fără antet, fără ştampilă, aşa cum şi era diligenţa lui John Ford şi nu atît diligenţa ca atare, ci - cum să spun? - burta ei. Căci aşa cum caii ei aveau burtă şi diligenţa o avea pe-a ei, pe sub care acest om izbutea să se strecoare, să se fixeze cu mîinile de fierărie, să înainteze din drug în drug, asta în plin galop demenţial al cailor, îndreptîndu-se spre atelaj, pentru a-l desprinde, desprinzîndu-l, dezlegînd caii de corpul trăsurii şi oprind astfel arca - fiindcă ce-i o diligenţă, dacă nu o arcă? - exact pe buza prăpastiei! Primul meu loc de muncă şi istovire cinefilă a fost acolo, sub "burta" diligenţei, unde se ascundea şi robotea dumnealui, întîiul cosmonaut al unui spaţiu infernal, lucrînd într-o viteză cu adevărat cosmică, îngrozindu-mă şi fericindu-mă în clipa izbînzii, după toate legile unui act ero(t)ic. Nici un cow-boy nu era asimilat şi brevetat ca erou dacă nu trecea prin această probă nu de foc, ci de praf, praful preeriei care se afla la un centimetru de spinarea sa. Dacă nu se izbutea, praful se alegea fie din el, fie din diligenţă, fie din amîndoi. Dar nu alegea! Şi acum, iată-l! L-am văzut duminică, într-o istorie a filmului mut povestită de James Mason*. Îl cheamă minunat: Jakima, Jakima Cannutt. El a inventat, în 1924, această nebunie - tîrîtul pe sub diligenţă, în freneticul galop al cailor. Nu era chiar actor, ci unul din nenorociţii care se îngrămădeau în jurul Hollywoodului, fără de leţcaie, gata să stea în faţa locomotivelor, gata să se arunce în cap de pe clădiri

cît mai îna