"O trimitere de care m-am plictisit..." De cîte ori n-am auzit spunîndu-se despre o situaţie ridicolă, rizibilă, paradoxală: "Exact ca-n Caragiale"? De mult prea multe ori, ca să nu mă fi plictisit deja de această trimitere, pentru că se pare că orice am face sau am spune, întotdeauna similitudinea este valabilă. Şi nu este deloc vina autorului, ci a noastră, a Ziţelor, Joiţicilor, Miţelor Baston, Trahanachilor, Dandanachilor, Brînzoveneştilor etc., ce persistăm a ne juca rolul în modul cel mai natural posibil, nu de alta, dar pentru că ne este în fire. Că am rămas aşa cum ne ridiculiza Caragiale, pe bună dreptate de altfel, în urmă cu 120 de ani, este semn de trăsătură naţională imuabilă ori de incapacitate de evoluţie, oricare ar fi cauza ei? Înclin către a doua variantă, pentru că altfel nu-mi explic chiar cronicizarea în timp a caracterului nostru caragialean. Dacă nu l-am depăşit cumva pe caricaturist, atunci cu siguranţă depunem mari eforturi pentru a o face. Pentru justificarea afirmaţiei, putem alege orice program de ştiri, transmis de oricare dintre televiziunile noastre, orice şedinţă a parlamentului, orice discuţie auzită în tramvai, orice. Mi se vor reproşa sarcasmul, lipsa de patriotism şi precis se va impune şi necesitatea comparaţiei cu alte naţii: "Ce, alţii-s mai breji ca noi?" "Nu sînt, monşer, dar nici nu-mi pasă cum sînt ei. Şi-apoi vezi că-mi ceri s-avem şi noi faliţii noştri?" Oana ALEX

oanaal@yahoo.com

P.S.: Respectele mele pentru revistă. Trecînd prin Haimanale Mi-a plăcut numărul despre Caragiale. Citeam, citeam, dar ceva nu mergea. Dintr-o dată mi-am dat seama: Caragiale. I.L.Caragiale. Este vorba de fostul Haimanale , locul de naştere al scriitorului. Trec aproape săptămînal prin localitatea I.L.Caragiale. Acum acolo este o puşcărie, se pot vedea de-a lungul căii ferate cîteva bordeie din chirpici, cu acoperişul improv