Cum presa pîndeşte după colţ, mereu dornică să construiască rapid noi războaie de hîrtie, aproape orice temă pusă în dezbaterea publică stîrneşte rapid reacţii pătimaşe ori baricade de vorbe goale de pe care, odată cocoţaţi, preopinenţii nu mai vor cu nici un chip să coboare. În acest fel a fost subminată substanţa multor dezbateri, împingîndu-le pe piste false sau în fundături veritabile. Cam aşa s-a întîmplat de curînd şi cu tema Dracula Park: presa a publicat tot felul de opinii şi proteste, ceea ce nu e greşit în sine, dar nici nu e suficient. Publicul a putut constata că unii sînt de acord cu proiectul iniţiat de ministrul Turismului, iar alţii nu, din diverse motive: pentru că se distruge mediul, pentru că e pusă în pericol cetatea medievală a Sighişoarei, pentru că poporul român s-a născut creştin şi nu poate dedica un parc unui personaj diabolic, pentru că parcul ar însemna "disneylandizarea României", pentru că nu trebuie să arătăm lumii mitul lui Dracula, ci mînăstirile din Bucovina şi Maramureşul, pentru că dl ministru nu i-a consultat pe anumiţi specialişti, ci pe alţii ş.a.m.d. La toate acestea se pot da (ori s-au dat deja) replici: în materie de mediu există reglementări, iar autorităţile statului şi ecologiştii n-au decît să vegheze la respectarea lor, inclusiv dîndu-i în judecată pe eventualii contravenienţi; cetatea Sighişoarei stă de ani întregi uitată şi "abandonată sieşi", şi n-am observat să fie prea mulţi oameni munciţi de grija ei, în afară de perioada acelui "festival medieval" care, între noi fie vorba, e destul de precar; toate popoarele creştine au parcuri de distracţii şi asta nu-i împiedică pe credincioşi să meargă la biserică; parcul EuroDisney de lîngă Paris n-a "disneylandizat" cîtuşi de puţin Franţa, ba chiar a fost un semi-eşec comercial; a reduce turismul în România la mînăstiri, Maramureş şi alte cîteva situri istorice seamă