Un antiamerican este un fascist, afirmă categoric filosoful francez Bernard-Henri Lévy. OK. Rămîne însă de stabilit ce-o fi aia "antiamerican". Vast program!, cu expresia unui alt francez, Charles de Gaulle. De Gaulle a exclamat aşa în 1944, cînd, intrînd în Parisul eliberat, a văzut o pancartă pe care scria "Jos proştii!". Nu se ştie însă dacă a spus-o cu umor sau din pesimism accentuat. De fapt, Bernard-Henry Lévy este "pe fază": nefiind prea ori foarte clar ce se înţelege prin antiamerican, nu încape totuşi nici o îndoială că arsenalul etichetelor universal infamante s-a îmbogăţit cu o nouă şi redutabilă achiziţie. E, deocamdată, singura şi cea mai evidentă schimbare de după 11 septembrie, din seria profeţită ca urmare a atentatelor de la New York şi Washington (nimic nu va mai fi ca înainte...). Ai un duşman, un adversar, un concurent, un opozant - îl califici de "antiamerican" şi l-ai terminat, nu-l mai spală de anatemă tot Oceanul Atlantic! Totul e să nu ţi-o ia el înainte... Deşi în unele cazuri nici nu este nevoie de vreo oarecare adversitate, importantă este vigilenţa bine orientată. Mai ales că unele dintre produsele de acest gen s-au cam demonetizat. De pildă, chiar fascist: a devenit tot mai palid, nu mai e ce-a fost cîndva. Prin exces de utilizare, conţinutul i s-a diluat pînă la insignifianţă, nu demult la o conferinţă organizată de UNESCO s-a spus că şi "colonialismul" a fost fascist. Dar de ce să ne oprim la colonialism?! Dacă ne uităm ceva mai bine, şi mai departe, vom descoperi cu siguranţă, de exemplu, destui fascişti şi prin epopeile homerice, însuşi Ahile ar putea fi unul, de ce nu?! Dar capacitatea de stigmatizare a acestui cuvînt a scăzut considerabil mai ales după ce, cu probe mii, s-a dovedit că fusese energic manipulat de comunişti. Ani de-a rîndul calitatea de antifascist fusese asumată cu mîndrie, acum e aproape jenant să o mai