"A m plecat din 1876 de acasă, de la ai mei. În 1877 am participat la o adunare de stradă şi toţi făceau din picior ca şchiopii. Le-am zis că nu sînt. Treizeci de somnuri mi-au ieşit în cale şi uite aşa mă zdrobeau de ţevi. Şi iarăşi mă dădeau de ţevi şi eu stăteam bine, dormeam la Mătăsari în canal. Le-am spus să plece şi ei ziceau că să mă ia cu ei. Unde? La moarte. He-he-he, rîdeau, cum să te iau la moarte? Nu te iau şi te lovesc de îţi pierzi, uite, locul ăsta, pe acolo iese mintea din cutiuţa ei şi umblă bucăţică ruptă prin lume şi n-o mai găsesc şi eu rămîn. Şi ce mă fac singură? Joia. Mă caută de atunci joia şi eu fug joia cel mai tare, nu mai pot, îmi dau sufletul. Am sufletul aici şi vărs din el. Chichi eşti tu. Dar cine n-ar fi chichi? Eu chichi joia, voi chichi în fiecare zi, că zice Popi: bă Ioneasco, eşti chichi. Era într-o zi, mergeam şi un cîine mergea lîngă mine. Cîinele zice: Tu ce faci, mănînci? Eu nu mîncam, poate ştie el ceva, că voi mînca peste treizeci de zile. Da, am mîncat peste treizeci de zile şi m-am mai dus la cîine şi-l întrebam cînd o să mai mănînc. Şi el zicea că
o să mănînc şi am mîncat în aceeaşi zi. Am mîncat colivă la un mort. Că m-a pus să spăl mortu', că îi era frică. Era de cîrpă şi o spălam pe faţă şi se mişca mîna cînd mişcam mîna. Se lăsa proasta pe mine, dar ce, eu o duceam şi am spălat morţi. Mortul nu se mai întoarce de la groapă, aşa că mănînc multă colivă. Spăl bine, fiecare colţişor, duhnesc ca oamenii. Nu îmi place să beau. Beau, dar să nu-mi dai băutură cînd spăl mortu'. Atunci mă spăl şi eu, ha, ha, ha, mă bag şi fac un duş, o cadă cu mortul, păi cînd, că eu stau numai în canal şi nu poţi omeneşte, aşa e boiereşte şi mulţi aurolaci vor să-mi ia meseria, dar dacă moare omul, de ce să-mi ia mie meseria, cine s-o ia, unul ca mine. A venit ca să spăl eu mortu' şi am dezbrăcat la mort, dar era greu şi am tras de
