Eram la Molly's cînd mobilul mi-a vibrat în buzunar, aşa că am pornit spre ieşire, croindu-mi drum printre îngeri şi demoni şi ciocnindu-mă de un distrugător de hîrtii de la Arthur Andersen. Odată ajuns în stradă, unde singurele zgomote veneau de la zeppelinul de deasupra capului şi de la două libelule care zornăiau în tamburine, am răspuns. Era un telefon de afaceri. Cineva mă suna dintr-un oraş din buricul Americii, să mă roage să fac un show. Tocmai ce ajunsesem la partea cu "Excelent, mi-ar plăcea să ajung în zona dumneavoastră urbană, cum e vremea pe la voi?", cînd o ectomorfă arătoasă, cu stele pictate pe obraz, veni la mine şi, arătînd cu degetul către şiragul de mărgele de la gîtul meu, îmi spuse: "O să-ţi arăt sînii dacă mi le dai mie". Spusei către relaţia de afaceri "Scuză-mă un pic" şi am ascuns telefonul la spate. "Cu dragă inimă", îi răspunsei ectomorfei înstelate, "dar sînt în mijlocul unei convorbiri de afaceri". Am dus telefonul la ureche şi am continuat: "E Mardi Gras, se petrec tot felul de chestii". Creatura, chitită pe troc, se trase nestingherită şi mai aproape şi flutură din gene: "Să ştii că sînt foarte frumoşi, pe bune. Cupa D!". Legătura mea de afaceri n-avea cum să nu audă toate acestea, aşa că am grăbit un pic pasul, lăsînd-o mîrlăneşte în urmă pe inocenta ectomorfă. "Trebuie să înţelegi", i-am spus persoanei din frumoasa dezvoltare urbană, "nu am cum să-ţi explic ce se întîmplă aici." "Desigur", răspunse ea. "Ce vedeţi dacă vă uitaţi pe fereastră?", am întrebat-o. "Păi, un parking. Gol. Şi că plouă." "Întocmai", i-am spus. "Eu, dacă mă uit în jur, văd un imens vapor grecesc care-mi trece pe deasupra capului. La colţ, îl văd pe omul-tocător-de-hîrtii, care a ieşit din bar şi

care îi caută acum de vorbă unei creaturi argintii, cu o coroană înaltă de pene negre." "Ăsta da loc pentru un artist", spuse legătura mea. Ei, am lăsat-