Monologuri cu scriitori. Alex StefanescuIdealism epuizat. Starea mea de spirit la inceputul anului 2002 este aceea a unui blazat. Mi s-au spulberat - exact ca intr-o romanta - toate iluziile politice. Dar, blazat fiind, sunt si tolerant. Entuziasmul extraordinar trezit in mine de prabusirea sistemulu...
Monologuri cu scriitori
Alex StefanescuIdealism epuizat
Starea mea de spirit la inceputul anului 2002 este aceea a unui blazat. Mi s-au spulberat - exact ca intr-o romanta - toate iluziile politice. Dar, blazat fiind, sunt si tolerant. Entuziasmul extraordinar trezit in mine de prabusirea sistemului comunist la sfarsitul lui 1989 se asocia cu o exigenta rechizitoriala. As fi vrut sa se arda cu fierul rosu tot ce era comunist in Romania, inclusiv ce era comunist in mine. Aveam o exaltare periculoasa.
Acum, ma simt mortificat din punct de vedere politic. Bunatatea mea innascuta se poate din nou manifesta, neperturbata de aspiratii exorbitante. Am scris de sute de ori impotriva lui Ion Iliescu si a oamenilor sai. Nu aveam nimic cu ei, in realitate. Uram ceea ce simbolizau. Acum, daca i-as intalni, i-as trata cu o bunavointa trista. Idealismul meu s-a epuizat. Poate ca a venit vremea sa ne iertam unii altora mediocritatea morala.
In schimb, simt renascand in mine bucuria de a citi si de a scrie. Literatura nu m-a dezamagit niciodata. Cand ma asez la masa de lucru si ma arunc - cum ar spune Nicolae Balota - in "abisul luminos" al literaturii, sunt fericit.
Lucrez si cate douasprezece ore pe zi. Din pacate, o mare parte dintre ele sunt destinate indeplinirii unor obligatii care nu ma pasioneaza, dar pe care nu le pot ignora, pentru ca vreau sa-mi castig singur existenta. Ma oripileaza imaginea scriitorilor care traiesc din bunavointa institutiilor de stat sau a unor oameni de afaceri. Stiu ca ei au dreptate si nu eu. Stiu ca scrii
