Premianta din casa de lut. - Scrisoarea ei a fost publicata in numarul trecut al revistei, sub titlul "De trei ani si jumatate invat la lampa cu gaz". Delegat sa verifice cazul, colegul nostru Bogdan Lupescu a descoperit o realitate desprinsa, parca, dintr-un cosmar. Din pacate, povestea Monicai For...
Premianta din casa de lut
- Scrisoarea ei a fost publicata in numarul trecut al revistei, sub titlul "De trei ani si jumatate invat la lampa cu gaz". Delegat sa verifice cazul, colegul nostru Bogdan Lupescu a descoperit o realitate desprinsa, parca, dintr-un cosmar. Din pacate, povestea Monicai Forascu e si a altor zeci de mii de copii romani -
Prin viscol, catre scoala
Pana acum doua saptamani, viscolurile cele mari nu incetasera sa loveasca asupra Moldovei. Iasul si imprejurimile lui fusesera prinse in blocade mari de zapada. La capatul satului Miroslava, aproape de padure, cele cateva case de batrani, fara gaz si lumina electrica, fusesera lasate izbelistei. Daca murea careva, aflai peste cateva zile. Oamenii nu indrazneau sa iasa din case, drumurile nici nu se mai cunosteau, ingropate parca pe vecie in omat. Si totusi, la fiecare cruce dintre noapte si zi, tocmai cand viscolul huia mai infricosator, pasii unei fetite taiau carare spre oras. Iesea tocmai de la ultima casa, tragandu-si de mana fratiorul mai mic, despicand cu trupul ei firav furioasele vanturi. Uneori nu se mai vedeau prin perdeaua fulgilor nebuni. Trombele de omat urcau vijelios pana la cer, devenind zid inalt, tare, de nebiruit. Atunci fata isi cuprindea fratiorul in haina, aplecandu-se asupra-i, cu spatele intors spre vifor. Si asteptau. De jur-imprejur, numai dealuri lungi, fara arbori, peste care stihiile alergau despletite, slobode si naprasnice. Apoi se vedeau primele case luminate, Biserica "Sfantu Vasile", cateva livezi si cei doi copii razbeau la
