Ion Popescu din S.U.A.. &. Ion Morei din U.R.S.S.. Era intr-o sambata dupa-amiaza, in urma cu cativa ani, la Washington. Ca orice roman care daca ajunge in America, tot romani cauta, am deschis cartea de telefon, dorind sa vad cati "Popescu" locuiesc in capitala americana. Erau vreo 10, dar m-am h...

Ion Popescu din S.U.A.

&

Ion Morei din U.R.S.S.

Era intr-o sambata dupa-amiaza, in urma cu cativa ani, la Washington. Ca orice roman care daca ajunge in America, tot romani cauta, am deschis cartea de telefon, dorind sa vad cati "Popescu" locuiesc in capitala americana. Erau vreo 10, dar m-am hotarat sa-l sun pe cel care purta exact numele meu: Ion (John) Popescu. Surpriza a fost mare, caci d-l Popescu nu stia o boaba romaneste. Ca intamplarea sa para si mai incredibila, omul era nascut in aceeasi luna si aceeasi zi cu mine (doar anii erau diferiti). Subofiter in Us Army, luptase in Golf, iar tatal sau, tot Ion Popescu, se distinsese in razboiul din Coreea. Invitat la masa, am ramas oarecum intristat de marturisirea tizului meu, cum ca nu stie din ce zona a Romaniei si cand a emigrat tatal sau - pata alba a biografiei sale, de care ii era o rusine foarte mare. La un moment dat, si-a pus capul in palme si a varsat cateva lacrimi adevarate, barbatesti. Batranul murise de mult, iar casa in care avusese ceva hartii personale fusese distrusa de un uragan. Crescut de o mama americanca, in lipsa tatalui plecat mereu pe front sau la slujba, Popescu jr. nici macar nu auzise cum suna limba romana. M-a rugat fierbinte sa-i vorbesc orice, doar pentru a asculta sonoritatea limbii. M-a rugat sa-i trimit carti, istorii, harti ale Romaniei (i-am trimis). In americana lui cazona, Popica asta de peste Ocean dorea ceva emotionant si simplu, dar adevarat. "Sa ma ia dracu ", spunea, "daca tot ma cheama ca pe cei mai multi dintre romani, macar sa invat cateva