Tano. Am intrat pe usa stapanei celor cinci pisici intr-o zi de mai, acum trei ani. Pisica-mama statea ghemuita pe un raft, privindu-ne ingrijorata. Presimtea, probabil, ca venisem sa-i luam un pui. Trei dintre ei, ghemotoace albe aflate in miscare browniana, s-au "napustit" asupra noastra, ca sa ne...

Tano

Am intrat pe usa stapanei celor cinci pisici intr-o zi de mai, acum trei ani. Pisica-mama statea ghemuita pe un raft, privindu-ne ingrijorata. Presimtea, probabil, ca venisem sa-i luam un pui. Trei dintre ei, ghemotoace albe aflate in miscare browniana, s-au "napustit" asupra noastra, ca sa ne inventarieze, sa ne adulmece, sa ne provoace la joaca. Al patrulea sedea pe coada, deoparte, si si-a atintit privirile de safir spre mine. Era o privire calma, resemnata, senina. Si eu, si el am stiut ca intre noi urma sa se infiripe o legatura de nestramutat. L-am botezat Tano si in scurt timp micul pufulet a devenit regele casei sau, ca sa folosesc o expresie draga tatalui meu, "capetenia clanului". A tors in bratele mele inca din prima seara. Intre noi s-a incheiat un pact tacit. Mama si tata nu i-au putut rezista, iar bunica, foarte severa in privinta pisicilor tinute in casa, a depus "armele" nu dupa mult timp.

Cand la radio e o melodie care-mi place si o fredonez, Tano ataca si el o arie in "mieunato cantabile". Se cearta cu bunica pentru perna de pe scaunul de lemn si se apara vehement cand e prins pe bufet, cu mustatile muiate in ceaiul antidiabetic al aceleiasi bunici. Apropo, mustatile lui Tano masoara in prezent 10 cm lungime, asta dupa ce, din curiozitatea specific pisiceasca, si le-a parlit la focul de la aragaz. Refuza cu obstinatie laptele, dar adora sa manance smantana sau lapte batut din palma mea. Prefera ceaiul in locul apei si se da in vant dupa apa cu spumant care e in cada, atunci cand unul dintre noi face baie.

Dar iata