Istvan Barabas-Beres-Boloni- taran din satul Araci, judetul Covasna -"La noi, cand vorbesc cu un roman, eu vorbesc romaneste, el imi raspunde ungureste...". In 1940, cand a avut loc cedarea unei parti din Transilvania, in urma Diktatului hitlerist de dureroasa amintire, romanii si secuii din Araci...

Istvan Barabas-Beres-Boloni- taran din satul Araci, judetul Covasna -"La noi, cand vorbesc cu un roman, eu vorbesc romaneste, el imi raspunde ungureste..."

In 1940, cand a avut loc cedarea unei parti din Transilvania, in urma Diktatului hitlerist de dureroasa amintire, romanii si secuii din Araci (sat apartinator comunei Valcele) s-au trezit cu o parte din pamanturi in Ungaria. Granita trecea exact pe langa satul lor. Dupa lungi tratative cu autoritatile horthiste, taranii, ajunsi sub vremuri, au primit permisiunea de a trece frontiera fara pasaport, pentru un numar fix de zile, ca sa lucrez campul. Nu o data, secuiul si romanul treceau impreuna in aceeasi caruta, fiindca si pamantul tot impreuna il lucrau, sa aiba mai mult spor. Oamenii erau obisnuiti de veacuri sa se ajute unul pe altul, dupa vecinatati, dupa prietenii, dupa marimea suprafetelor, dar rareori dupa apartenenta etnica. In zilele noastre, luandu-ne dupa zgomotul de fond ce vine din sferele politice, unde exista partide ce-si propun un fel de alt "Diktat" in Transilvania, incercand sa traseze granite etnice intre oamenii de rand (cazul scolilor separate brutal in "maghiare" si "romane" fiind notoriu), ar trebui sa avem din nou, cel putin la tara, garduri de sarma ghimpata intre gospodariile lui Istvn si ale lui Gheorghe. Numai ca, spre disconfortul unora, realitatea este cu mult "in urma" politicului, provocand destui "nervi" in anumite cancelarii. Realitatea bate literatura, cum se spune; bate discursurile din anumite parlamente si retorica goala a unor Ong-uri "pro-europe