De la Vest la Est
Anul 2002 pare sa mute frontul tensiunilor provocate de premierul roman de la Vest la Est. Mai exact: din Ungaria în Moldova. Miza aparenta este tot una etnico-politica, desi partenerul de "dialog" este foarte diferit. Caracterul etnico-politic al disputei e transparent, iar faptul ca acum guvernul de la Chisinau este comunist nu schimba cu nimic datele problemei: într-adevar, exista o uriasa prapastie în perceperea problemei fostei Basarabii dincoace si, respectiv, dincolo de Prut. Locuitorul majoritar al Republicii Moldova este înteles foarte diferit la Bucuresti, respectiv, la Chisinau. Cel care, în capitala Romaniei, este numit fara ezitare "roman" - urmand o lectura etnica a natiunii, care atribuie sangelui si limbii rolul de coagulant al spatiului politic - poarta, la Chisinau, numele de "moldovean", în virtutea unei lecturi civice a natiunii, care face din declararea/asumarea identitatii singura legatura politica legitima. Aceasta lectura nu apartine rusofonilor comunisti, ci tuturor celor care au construit, în ultimii zece ani, statul moldovean. Comunistii nu au facut decat sa aseze ultimele caramizi ale acestui edificiu politico-juridic. Opozitia fata de aceasta întelegere a politicului este minora. Ea e ilustrata doar de catre cei care-si spun "patrioti romani".
Interlocutorul moldovean al lui Nastase este foarte diferit de cel de anul trecut: epistolele premierului roman nu mai sunt adresate "europeanului", în fond, nationalistului Orbán, ci fostului director al celei mai celebre fabrici de ciocolata din Imperiul sovietic, Vasile Tarlev, devenit premier dupa victoria comunistilor în alegeri. Schimbul de replici dintre cei doi premieri este conturat într-un registru dublu: avem, pe de o parte, discursul comunist standard ("amestec în afacerile interne", "expansionism teritorial" romanesc etc., etc.), pe de alta, lamentati
