Alaturi de comediile muzicale, predominante în repertoriu, pe care publicul le apreciaza atît de mult, Teatrul „Csiky Gergely“ din Timisoara a programat, în aceasta stagiune, spectacolul Lectia de Eugène Ionesco în regia lui Victor Ioan Frunza. Meritul regiei în aceasta montare este de a nu fi exagerat cu paratextul, cu alte cuvinte, de a fi recunoscut savoarea si directiile semantice pe care le propune chiar autorul. In acest sens, Victor Ioan Frunza mizeaza pe capacitatea de constructie a lui Eugène Ionesco, renuntînd la o prea obisnuita imagistica luxurianta, pasibila sa sufoce sau sa înghita sensurile initiale ale textului. Cu atît mai mult spectacolul sau e coerent si unitar.
Doua sînt elementele care îi dau amintita coerenta. |n primul rînd trebuie mentionata muzica din spectacol, compusa special pentru aceasta montare de foarte talentatul Cari Tibor, care-si face astfel debutul cu acorduri de o frumusete deosebita. Scrisa special ca sa „duca“ spectatorul, fara putinta de a se împotrivi, oriunde altundeva decît în sine sau în realitatea obisnuitului, muzica este cîntata live de acelasi Cari Tibor la pian si de Porumb Romana la vioara. Tineretea celor doi muzicieni, luminile puternice sub care stau si atitudinea lipsita de tumult, oarecum „întepenita“, întaresc impresia de iesire catre o alta realitate fata de cea scenica.
Celelalte elemente care fac din aceasta montare o constructie regizorala unitara sînt cele trei imagini de sine statatoare, decupabile cu usurinta din ansamblul spectacolului. Cum nu toti cei care ar vrea sa vada acest spectacol vor putea sa o faca, imi voi permite ca pe alocuri sa fiu descriptiva. Asadar, prima este imaginea de debut, cea de dinainte ca textul sa înceapa propriu-zis, în care din bufetul existent în piesa lui Ionesco (pe care scenografa Adriana Grand îl „vede“ atît de urît si de banal, inexpresiv, în contrast