Raymond QUENEAU, Zazie in metrou
Traducere si pseudopostfata (sic) de Lazlo Alexandru, prefata de Luca Pitu, Colectia "Proza contemporana", Editura Paralela 45, Pitesti, 2001, 152p., f.p.
Membru marcant, si probabil fondator, al Colegiului de Patafizica alaturi de E. Ionescu si Boris Vian, precum si autorul unui ametitor (cunoscatorii stiu de ce) volum de sonete intitulat Cent mille milliards de poèmes, Raymond Queneau a scris citeva romane care au marcat destul de puternic literatura franceza.
Zazie in metrou (1959), roman cu care se deschide colectia de proza contemporana a Editurii Paralela 45 (de remarcat deschiderea editoriala mai mult decit bine venita si benefica pentru imaginea editurii), se incadreaza in ceea ce autorul insusi denumea roman odiseic construit in jurul unui personaj care trece printr-o serie de experiente inedite. Simpatizind napastuitii, oraseni marunti si mediocri, mahalagii, vagabonzi, tirgoveti care-si duc traiul scotind un ban din te miri ce ocupatii derizorii, sau tocmai pentru a contraria o anumita traditie in tipologia personajelor, autorul nu face exceptie de la regula nici in acest roman. De altfel, daca R. Queneau s-ar fi aratat interesat de spatiul-mahala am fi avut in fata un excelent roman de mediu.
Zazie… este, insa, un roman de situatie si limbaj. „Argou“ este impropriu spus, mai exact un limbaj dezarticulat, aritmic, cu pronuntii defectuoase, desi nu lipsit de o oarecare muzicalitate, liber sa construiasca cuvinte-valiza, jocuri de cuvinte, calambururi, chiar intertexte si citate savante: „Eu sint pantofar, nu negustor de pantofi. Ne sutor ultra crepidam, cum ziceau anticii. Intelegi pe latineste? Usque non ascendam anch’io son pittore adios amigos amen et toc“ (p. 64).
Personajele lui Queneau: Gabriel hormosesualul, Mado Piciorus, Jeanne Gaoaza, Turandot, Pedrosurplus, Zazie s.a. sau verde
