Caius DOBRESCU
Inamicul impersonal
Editura Paralela 45, Colectia „Deschideri“, Seria „Studii culturale“, Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2001, 272 p., f.p.
„Prin 1986 sau ’87, am avut ocazia sa-l cunosc pe Petru Cretia. s...t Dat fiind faptul ca aveam prieteni comuni, relatia de incredere creata intre noi a fost suficient de puternica pentru ca, la un moment dat, sa ajung sa-i impartasesc opinia mea ca toti artizanii aparatului ceausist de propaganda si represiune trebuie atent fisati, pentru a putea fi adusi in fata instantei atunci cind va fi timpul“. Cu acest pasaj debuteaza eseul Inamicul impersonal din deschiderea volumului cu acelasi titlu al lui Caius Dobrescu. La sfirsitul anilor ’80, autorul se afirma ca poet si eseist in Cenaclul Universitas - condus de Mircea Martin - de la Filologia bucuresteana. Alaturi de citiva colegi si prieteni, facea parte din grupul informal de la Brasov, patronat de Al. Musina si influentat de poezia tinerilor germani din Aktionsgruppe Banat. Se definea, in acelasi timp, ca produs al contraculturii punk, in raspar cu hedonismul disco care-i marcase pe poetii Cenaclului de Luni. Milita pentru o literatura „angajata“ civic si politic, care sa exprime intreaga mizerie a societatii romanesti sub dictatura. Frecventa si un curs „underground“ de greaca veche tinut de Petru Cretia si legat, oarecum, de spiritul Scolii de la Paltinis. Toate aceste forme informale de opozitie se dezvoltasera in interstitiile sistemului, sub presiunea paranoiei ceausismului tirziu, intr-o atmosfera irespirabila in care, pentru tinerii tot mai radicalizati, mai frustrati si marginalizati, vechile „supape“ de evaziune culturala apareau tot mai impotente si iresponsabile.
Impartasindu-i profesorului Cretia o viziune SF (tradusa, din politete, in limbajul „dialecticii“) despre relatia fantasmat
