Gide: "Lausanne, 1 decembrie 1933. Numesc un esprit faux pe cel ce admite că există un Dumnezeu ce-şi vâră ochiul, degetul sau nasul în treburile de pe acest pământ. Nu mă jenează deloc dacă el numeşte divine legile naturale stabilite; cuvântul nu angajează prea multe, admiţând în acelaşi timp că un Dumnezeu, care le-ar fi promulgat, nu va putea apoi să se abată de la ele. A cred că Dumnezeu face să graviteze astrele nu falsifică spiritul; de falsificat, îl falsifică faptul că Dumnezeu poate, după placul său, să oprească din drumul lor astrele, dacă Josua îi cere. În orice credinţă în Dumnezeu, se află o uşă ascunsă redutabilă, de îndată ce credinţa încetează să te mai asigure că o lege fizică nu ar putea fi încălcată şi că omul poate să se bizuie pe ea. În acest sens, ar trebui să se înţeleagă vorba: Dumnezeu, care este fidel, şi nicidecum altfel. Şi în acest sens scriam: "Miracolele (aşa numitele) sunt nişte infidelităţi ale lui Dumnezeu."... "Orice rugăciune care-i cere lui Dumnezeu să intervină în desfăşurarea pro-priilor sale legi este o impietate. Iar ce scriu eu aici, mi se pare de un adevăr atât de evident, încât aproape că mi-e ruşine să-l formulez.
*
...,,Despre marele pericol (constant) de a face (de a-ţi imagina) că adversarul este mai nerod (şi în general mai slab) decât este; sau, pur şi simplu, mai nerod decât tine. Biserica a înţeles - dacă nu a presimţit - duşmanul de moarte ce ar putea fi pentru ea (devenind din ce în ce mai puternic) ştiinţa şi, îndeosebi, doctrinele, oricât de mult ar bâjbâi încă, ale transformismului şi evoluţiei. Ştiinţele acestea nu se adresează numai viitorului, ci şi trecutului. Ce s-a schimbat deja, poate să se mai schimbe, şi, în mod reciproc: dacă omul este în stare să schimbe ceva în viitor, el poate să fie încredinţat că ce este acum a fost cu totul altfel altădată. Ideea unei modificări profun
