Ningea
Peste câmpii şi peste codri, ningea anţărţ, mi-aduc aminte,
Ca un potop de inocenţă purces în planul vertical;
Aş folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte
Şi sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal.
Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aş-fi înstare
Să vă descriu magnificenţe, aţi crede că vă spui poveşti.
N-am harul sacru şi mi-e ciudă că o asemenea candoare
S-o tălmăcească în cuvinte ştia doar Bardul din Mirceşti.
Ningea cât nici să nu se-ncape doar într-un sat atâta vrajă;
Ningea cumplit (dacă-mi permiteţi acest adverb); ningea titrat.
O mântuire genuină părea din cer că se degajă
Mai abitir decât în jindu-mi. Ningea, şi-am fo' amurezat. . .
Ningea cu fulgii laţi în spete şi cu ardori dintr-alea caste; Ningea excedentar, de parcă
sarmalele săreau în foc;
De parcă se-mbulzeau heruvii să-mi arză potârnoage-n coaste
Şi-am fost convins în iarna aia (dar n-am avut!) că am noroc.
Geru-i, Doamne!
Geru-i, Doamne; frigu-i-frig!
Şi nu-i modru să-l răzbat,
Baremi pînă îmbârlig
Vreun catren mai dezgheţat.
(Capodopere comit
Doar când vara-i luna-n toi,
Izmenindu-se-n zenit,
Ca un turkestan balşoi.)
în căldură? mai nu spun
Că am încetat să sper.
Pas de-ar fi niscai zăbun
Atârnat colea-n cuier!
Clopu-i bortilit niţel,
în schimb, şalul iaşte ioc!
...Pitula-s-ar neica-n el
Ca-ntr-un guler de cojoc!
Şi de-atâta bocnă-n sat,
Câinii-s, hămăind, puţini.
Ca în iernile de-al' dat':
Crapă calciul în găini. . .
Din tavan până-n papuc,
Numai ger stereotip!
Doamne, oare mai apuc
Vremuri să mă trag la slip?!
Egnin
(capriţ cu rime din oglindă)
- frăţânelui George Co
