Cinefilii de-o anume vîrstă îşi amintesc desigur frisonul existenţial resimţit la contactul cu filmul lui Coppola Conversaţia, în care un expert în spionaj electronic se isterizează la gîndul că şi el e supravegheat şi-şi devastează propria locuinţă în căutarea microfoanelor! De atunci, de la mijlocul anilor '70, mulţi kilometri de pleliculă au fost consacraţi unor autentice ori iluzorii conspiraţii sau comploturi, de mai mare sau mai mică anvergură. Demitizarea organismelor statale coincidea cu destabilizarea realţiilor tradiţionale dintre real şi imaginar, entităţi care-şi vor autodevora hotarul pînă cînd - inspirîndu-se din excesele de violenţă ale cinematografului - realitatea va ajunge să frizeze neverosimilul, ca-n fatidica zi de 11 septembrie 2001.

Într-o carte intitulată ,,Trecutul imperfect - Istoria raportată la cinema" publicată la New York în 1996, editorul Mark Carnes dialoghează la final cu Oliver Stone, aducînd în discuţie afirmaţia lui Richard Hofstadter cum că teoriile conspiraţiei sînt parte integrantă din viaţa americanului, exercitînd o fascinaţie morbidă oglindită evident şi în filme. Seria demistificărilor începute de Stanley Kramer, Alan J. Pakula, Sydney Pollack a fost continuată de acest performer al ,,dezvăluirilor incomode" despre care circulă şi o butadă: ,,Istoria e un coşmar din care Oliver Stone încearcă să se trezeasă". Concluzia cineastului controversat răspunde indirect acestei ironii: ,,Filmele nu sînt menite să spele creierele, ci să trezească conştiinţele, să incite la informare şi să stimuleze capacitatea de judecată proprie." Cu promptitudine nedezminţită, Ro Image 2000 proiectează la ora Globurilor de aur şi a Oscarurilor un film favorizat de subiectul însuşi: O minte sclipitoare - adaptare liberă a biografiei laureatului Premiului Nobel pentru economie John Forbes Nash jr. La sugestia producătorului Brian Grazer,