Ne-a fost dat să ne regăsim, aici departe, cu prilejul comemorării profesorului Emil Turdeanu (1911-2001), în faţa unei lucrări, un volum de mici proporţii, care evocă o lume universitară revolută, chiar uitată. Este vorba de un "supliment" al revistei Jurnalul literar, Nicolae Cartojan regăsind calea spre Padova de dl. Nicolae Florescu (editura Jurnalul literar, Bucureşti, 2001). 1)

1. Cunoşteam de mai multă vreme lucrările autorului. Nu credem a greşi prea mult considerînd pe dl. N. Florescu unul dintre cei mai harnici istorici literari de astăzi (dacă nu chiar ultimul!), un adevărat scormonitor de documente literare în cea mai bună tradiţie a şcolii ieşene din care se trage. În plus, cu aceeaşi acribie filologică dl. Nicolae Florescu este, astăzi, directorul unei reviste care încearcă să recupereze cît mai mult din valorile morale şi culturale ale exilului românesc anti-comunist (publicarea dosarului Oliviu Beldeanu, eroul de la Berna sau publicarea corespondenţei generalului Rădescu constituie, în contextul actual din România, o adevărată performanţă!). A salva din uitare şi indiferenţă ceea ce era, altădată, România independentă şi liberă este un mare merit: în măsura în care contemporaneitatea îşi aduce prea puţin aminte de ceea ce a fost.

Volumul de care ne ocupăm - nu fără nostalgii personale - reia, amplificînd, o veche lucrare de licenţă a autorului, coordonată de un onest profesor, I.D. Lăudat - pe care întîmplarea a făcut să-l avem şi noi, ca tînăr suplinitor la Colegiul "Carol I" din Craiova. Ideea conducătorului tezei era, arată autorul, de a "reevalua critic" studiile de literatură românească "medievală", adică veche (sintagma "medievistică literară" nu e prea pretenţioasă? Avut-am noi o literatură "antică"?). Era într-adevăr epoca "valorificării moştenirii literare" de care au profitat intelectuali bine intenţionaţi pentru a readuc