De cand au aparut pe piata politica de pe Bahlui, pedistii ieseni au fost mai mereu un soi de rude sarmane ale colegilor de partid din Bucuresti. Pe cat de bataiosi si abili se aratau Petre Roman, Radu Berceanu ori Alexandru Sasu, pe atat de provinciali si de stersi erau reprezentantii lor din moalele targ al Iesilor.
Dan Vasiliu (decorativ si ineficient) si Mihai Baciu (logoreic si inconsistent) au alcatuit perechea de Lolek si Bolek care a cam pierit pe limba ei, aducand filiala ieseana a PD in pragul falimentului politic. Onest si cu bun simt, dar lipsit de testosteron politic, profesorul Spiridon Cretu n-a putut face prea multe, intr-o filiala in care smecherii de genul Constantin Serban faceau si desfaceau, aducand in centrul orasului manierele de periferie.
Rezultatul penibil de la alegerile locale din 2000 nu i-a trezit la realitate pe liderii filialei, astfel ca esecul de la alegerile generale a venit in mod natural, lasand in parlament un singur reprezentant al pedistilor ieseni. Daca acesta ar fi fost Dan Vasiliu, tot mai era ceva. Desi e principalul responsabil pentru deriva filialei iesene, Vasiliu are "prezenta scenica" si o anumita experienta politica, atuuri care i-ar fi putut permite sa invete din lectia esecului si sa porneasca reconstructia organizatiei iesene a PD.
Din pacare pentru pedistii de pe malurile Bahluiului, lider al filialei a ajuns Mihai Baciu, care a profitat de valul de schimbari initiat de Traian Basescu, precum si de greselile facute de Dan Vasiliu.
Fara sa aiba prestanta unui adevarat profesor universitar, Mihai Baciu seamana mai degraba cu un maistru care a ajuns din greseala sa ocupe o catedra universitara. Venirea sa in fruntea organizatiei iesene a PD n-a adus nici o schimbare pozitiva. Dimpotriva, subalternii bahluieni ai lui Basescu s-au scufundat si mai tare in mamaligeala specifica epocii "Va
