Despre reîntoarcerea la natură ca moft Florin Teodosiu este arhitect peisagist de 30 de ani. Parcuri, amenajări pe litoral, grădini, mii de grădini, îmi spune, sute dacă îl întreb de acelea proiectate în cei 8 ani de cînd lucrează la Carpaţi Flora. Dintre acestea din urmă este astăzi mulţumit numai de 2 sau 3, aflu, şi mă gîndesc că respectiva cifră ţine probabil de un spirit autocritic exagerat. Ei, bine, greşesc. Acest rezultat matematic derivă din cuvîntul de bază "moft", cam aşa spune Florin Teodosiu, şi pentru ca folosirea termenului să nu pară gratuită, îmi oferă nişte clarificări necesare asupra celor două categorii de clienţi care se adresează firmelor de proiectare, amenajare şi întreţinere a parcurilor şi grădinilor. În cîteva cuvinte, este vorba despre iubitorii de natură şi despre cei pentru care grădina nu reprezintă altceva decît complementul la modă al unei vile. Unii foarte puţini, alţii foarte mulţi, îşi au laolaltă grădinile, de minimum 1,6 dolari metrul pătrat, cel mai adesea în spatele unor garduri claustratoare, în partea bogată în vile din Bucureşti şi din împrejurimi: Militari, Băneasa, Voluntari, Tunari. Diferenţa dintre cele două categorii o fac în principal "mofturile". În timp ce primii înţeleg regulile de construcţie a unei grădini - nu le reproduc aici din dorinţa de a nu plictisi - şi acceptă sugestiile specialistului, cei din urmă doresc o natură mimată în clişeele preluate unitar sau disparat din diferitele reviste de profil. "Aceşti clienţi vin cu un model deja văzut, cu anumite lucruri care i-au impresionat şi pe care le vor neapărat, indiferent dacă se potrivesc sau nu". Elementele recurente într-o astfel de grădină sînt, în principal, grătarul, în primul rînd grătarul, piscina, cascada şi chioşcul. În ceea ce priveşte piscina sau cascada, importantă nu este dimensiunea, ci simpla lor existenţă, în cazul ultimei dintre ele,