Arthur Schnitzler este genul de scriitor căruia-i prisoseşte talentul, dar îi lipseşte anvergura. El preia temele mari şi le tratează cu blîndeţe şi dezinvoltură, făcîndu-le agreabile şi digerabile, ca într-o versiune ad usum delphini. Experimentează, uneori înaintea tuturor, tehnici narative avansate, o face însă păstrînd moderaţia, în binecunoscutul stil vienez gemütlich. Sexualitatea a fost, în vremea lui - vremea lui Freud - o temă obsedantă, căreia Canetti, Musil sau Broch nu au ezitat să-i releve abisurile sau să-i exploreze înălţimile. Schnitzler preferă să rămînă în siguranţă, în văile lipsite de primejdii. Alege pitorescul în defavoarea tragismului, măsura în locul excesului, ironia în locul sarcasmului. Medicul din el oferă mereu cam aceeaşi reţetă, în care combină, în doze diferite, picanteria cu melancolia. În piesa Der Reigen, jucată mai de mult la Teatrul Mic sub titlul Cercul, iar acum la Teatrul Nottara ca Hora iubirilor, picanteria excede melancolia. Piesa constă în zece acte erotice înlănţuite prin participarea fiecărui personaj la două runde, cu schimbarea partenerului. Este un prilej pentru explorarea mediilor sociale diverse, de la aristocraţie la mica burghezie, trecînd prin demimondul artistico-intelectual. Felix Alexa pune în scenă piesa într-o viziune sarcastică. Nu-l interesează culoarea locală, nici diversitatea socială, ci permanenţa conflictului dintre pulsiunea instinctuală şi forma culturală. În fiecare episod, el insistă asupra trecerii de la convenţia care reglementează interacţiunea socială la dezlănţuirea presupusă de atracţia sexuală. Aspectele penibile, rareori arătate la cinematograf, sînt privite sub lupă. Dialogurile exploratorii care preced actul se defăşoară cu opinteli, dezbrăcarea e stîngace, botinele se descheie laborios, femeile se luptă cu rochiile complicate, bărbaţii păstrează ridicolii ciorapi trei-sferturi. An