Viorica L. din judeţul Ilfov era pînă mai ieri un om realizat. De profesie asistentă medicală, cu un soţ pensionar şi două fete studente la particulară, V.L. avea cheltuieli mari. După un scurt curs de perfecţionare, a ajuns inspector sanitar în cadrul Direcţiei Sanitare a judeţului Ilfov. De aici a început ascensiunea materială a familiei L. Viorica s-a mutat în doi ani într-un apartament situat în centrul Bucureştiului, primit de la Primărie. Apoi, familia a început construcţia unei vile lîngă capitală, la margine de pădure verde. Totul mergea bine, pînă săptămîna trecută cînd Viorica L. a fost arestată. După ce scăpase cu bine din alte patru dosare penale. Paradoxal, dar povestea Vioricăi L. mă duce cu gîndul la stat şi la rolul acestuia. În teoria politicilor publice, statul intervine pentru a corecta defectele pieţei. Chiar cei mai rigizi libertarieni acceptă că piaţa are şi defecte. Unul dintre acestea este "informaţia incompletă". Statul trebuie să intervină şi să se asigure că producătorul nu-l înşeală pe cumpărător şi nu trişează pe piaţa liberă. De exemplu, statul trebuie să se asigure că producătorul respectă anumite norme sanitare. Este evident că cel care cumpără nu poate verifica personal dacă biscuiţii sînt produşi în condiţii igienice. Aici intervenea Viorica L. (întruparea efemeră şi imperfectă a Statului) care elibera fiecărui producător o autorizaţie sanitară. Cam aşa spune teoria, deşi Viorica L. nu şi-a imaginat niciodată ce rol delicat joacă ea în reglarea fragilelor mecanisme sociale. Ce s-a întîmplat de fapt? Toţi producătorii (patronii) din zonă trebuiau să contribuie cu ceva la bunăstarea familiei L. În schimb, Viorica L. îşi neglija rolul divin (ar spune un neo-hegelian) de a impune autoritatea statului acolo unde imperfecţiunea pieţei o cere. Astfel, Statul (neapărat cu majusculă) român (sub întruparea dezolant de imperfectă dar îmb