Tucă şi tovarăşii din PMR Mult iubită şi stimată redacţie, Acum chiar că adresarea mea e în ton cu emisiunea de aseară a lui Marius Tucă. Este probabil pentru prima dată cînd nesimţirea şi bădărănia caracaleanului nu m-au indispus... Nu i-am devorat pînă acum emisiunile, dar cea de aseară, cu vîrfurile comunismului, rar am întîlnit... Şi era păcat să o pierd. Ce mai, spectacol total. Tragicomedie perfectă, poate mai mult tragedie. Prostie în stare pură... Neputinţă, tristeţe... Inconştienţă, răutate... Ce dulce era Tucă cînd, cu aerul unui învins, cu acea mînă a celui care s-a luptat şi e pe cale să renunţe, spunea: "Mă stupefiaţi. Mă stupefiaţi"... Incredibilă prestaţia acelor tovarăşi... Incredibilă nesimţirea lor, crasa lor cecitate... Incredibil tupeul lor. Nu ştiam ce să fac, să rîd în hohote sau să mă îngrozesc. Stam şi priveam tîmp, îmi aduceam aminte cu DURERE de acele vremuri şi nu-mi venea deloc a crede. Nu ştiam cum pot comuniştii de azi să spună că era bine înainte... Era bine că, deşi era frig, aveai bani să-ţi cumperi un palton să pui pe tine în casă... Nu ştiam că am fost liber şi fericit atunci, dar am aflat aseară. Ridicol, jenant, penibil... Îmi dau seama că încă mai sînt oameni care au trăit degeaba pînă acum, că nu au priceput încă NIMIC. Şi nu sînt şanse s-o facă. Imaginea unui Tucă siderat ("M-aţi întristat"), neputincios şi moale, mă înverşuna... Îmi venea să pun mîna pe telefon şi să le spun tot ce aveam pe suflet atunci. Şi tot ce am pe suflet acum. [...] Tovarăşii ne-au adus aminte că la Timişoara doar s-au spart magazine şi s-au omorît soldaţi ai armatei române. Că pe acei 40 de morţi nu i-a revendicat nimeni... INCREDIBIL!!! (La sfîrşitul anului trecut, într-o emisiune despre revoluţie, o femeie din Timişoara, care nu şi-a mai găsit copilul împuşcat, povestea cum, din disperarea de a nu găsi NIMIC din trupul celui drag, a adunat ni