Scrisoarea saptamanii. "Nemaiputand suporta saracia, mama noastra s-a aruncat inaintea trenului". Ma numesc Afilipoaie Alina, am 22 de ani, sunt eleva in clasa a 13-a seral, la Liceul Industrial nr. 7 "Anghel Saligny" din Iasi. Mai am doua surori, tot eleve - Afilipoaie Carmen-Ionela de 19 ani si Afi...
Scrisoarea saptamanii
"Nemaiputand suporta saracia, mama noastra s-a aruncat inaintea trenului"
Ma numesc Afilipoaie Alina, am 22 de ani, sunt eleva in clasa a 13-a seral, la Liceul Industrial nr. 7 "Anghel Saligny" din Iasi. Mai am doua surori, tot eleve - Afilipoaie Carmen-Ionela de 19 ani si Afilipoaie Carmen Monica de 17 ani, care fac gimnastica ritmica de performanta (sub conducerea antrenorului Constantin Radu), avand rezultate foarte bune, pe plan national si international. Tatal nostru, Afilipoaie Victor, este tinichigiu auto (de doua luni lucreaza "in probe" la o firma ieseana si castiga foarte putin). Eu lucrez la o panificatie, cu un salariu lunar de 1.600.000 lei. Din cauza saraciei, am ramas datori la intretinere cu suma de 41.000.000 lei (perioada 1999-2001), la care se adauga majorari de intarziere, in valoare de 26.870.000 lei. La chirie avem de platit restante de 6.000.000 lei. Apartamentul in care locuim nu l-am putut cumpara, deoarece suntem foarte saraci. Conform sentintei civile nr. 8901/21 mai 2001, am fost somati sa parasim apartamentul. Am trimis scrisori in care am cerut ajutorul presedintelui Iliescu si Guvernului Romaniei, dar ni s-a raspuns ca doar Prefectura de Iasi poate sa ne dea o mana de ajutor. In ce a constat el, s-a vazut: somatia de a ajunge in strada! Pe data de 17 decembrie 2001, nemaiputand suporta saracia in care traim si nesiguranta zilei de maine, mama noastra, Afilipoaie Emilia, in varsta de 42 de ani, s-a aruncat inaintea trenului, la capatul cartierului Pacurari-Canta si a decedat pe loc.
