"Play, gipsy, play!". La un magazin din Manhattan, mi-a atras atentia un disc. Pe coperta, o pereche de dansatori focosi, stilizati din creion, aveau mai degraba alura unor mexicani, decat a unor tigani din Campia Panonica, la care facea trimitere textul insotitor. Femeia, intr-o rochie rosie si un...
"Play, gipsy, play!"
La un magazin din Manhattan, mi-a atras atentia un disc. Pe coperta, o pereche de dansatori focosi, stilizati din creion, aveau mai degraba alura unor mexicani, decat a unor tigani din Campia Panonica, la care facea trimitere textul insotitor. Femeia, intr-o rochie rosie si un batic inflorat; barbatul, intr-un costum negru-verzui, cu palarie cu boruri largi si esarfa visinie. "Play, gipsy, play!", scria cu litere de-o schioapa. "Zi-i, tigane, zi-i!", daca vrem sa traducem. Iar mai jos: "Melodii tiganesti de dans, interpretate de vestita formatie de muzicanti maghiari, dirijata de maestrul Nemeth". Editor: Casa de Discuri "Mount Vermont" din New York. Solicit discul pentru a-l asculta la casca. Surpriza! Toate dansurile, dar absolut toate, erau copiate de pe discuri de muzica populara romaneasca! La inceput, mi-am spus ca s-ar putea sa fie o eroare de ambalare. Dar si pe disc am citit acelasi text. Se revarsau "Ciuleandra", "Invartita Somesana", "Batuta", "Sarba" si alte dansuri celebre ale romanilor; chiar si strigaturile specifice, in limba romana (se intelege), imi rasunau in urechi, pe masura ce ma cuprindea revolta. Am incercat sa sun la casa de discuri, dar robotul m-a avertizat ca nu exista acest nume in "Pagini Aurii". Asadar, un disc de doua ori pirat, editat de o editura fantoma si punand in vanzare folclorul altora sub un nume de imprumut. Dar umilintele romanului ajuns in strainatate nu se opresc aici. Speculand lipsa lui proverbiala de orgoliu national si dezinteresul trimisilor sai fata de protectia valorilor cult
