Editura Floarea Darurilor, Bucuresti, 2001, 304 p., 50000 lei
Subintitulat din istoria literaturii medievale, volumul publicat de prof. D.H. Mazilu, o colectie de articole aparute in ultimii ani prin diverse publicatii (majoritatea de specialitate, cu tiraj redus si destul de greu de gasit), il intimpina pe cititor cu o abrevatie avertizindu-l ca „adjectivul medieval are in primul rind rostul de a lega capitolele“, textele propunind dimpotriva marci care sustin incercarea de desprindere de medievalitate.
Literatura romana veche in Europa se intituleaza prima dintre cele trei sectiuni care structureaza cartea si in care D.H. Mazilu reia teme dezbatute si in volume anterioare: Renasterea si cultura romaneasca, sintezele culturale postbizantine in Europa de sud-est, stihurile la stema si poetica Barocului sau canonul in literatura veche.
Nicolaus Olahus cel pe care Erasmus din Rotterdam il numea protector fara pereche, mesager al ideii romanesti intr-o Europa cunoscatoare doar de Dracula, Petru Movila ajuns la un moment dat inalt prelat al Kievului ucrainean si Nicolae Milescu cel scolit in spiritul culturii baroce europene alcatuiesc capitolul intitulat simplu Peregrinii.
Ultima parte a cartii, cea mai substantiala si, cu siguranta, cea mai interesanta are un titlu incitant: Interpretari posibile. Patrunse in spatiul romanesc din Bulgaria, tezele doctrinei isihaste au avut o circulatie impresionanta in secolul al XIV-lea bucurindu-se de o atentie deosebita din partea lui Neagoe Basarab. Spune D.H. Mazilu: „Din paginile Invataturilor vorbeste nu un monah, ce face in fata colegilor de breasla (si nu doar pentru ei) elogiul schimniciei, ci un laic care opereaza cu niste date apartinatoare unui sistem filozofic bine conturat. Acceptindu-le pe cele intemeiate“ (p. 140).
De la rugaciunea inimii sarim tocmai la imaginea lui Dracula datorat
