Mileniul III. Scriitorii caută soluţii de acomodare cu schimbarea prefixului. Unii sînt deja clasici în viaţă şi sînt indiferenţi faţă de noile realităţi; alţii încearcă acomodări firave, iar cîţiva deja se cred cyberscriitori. Fiecare cum poate. Două cazuri foarte diferite de "trai scriitoricesc" în anii 2000 sînt Horia Gîrbea şi Ioan Lăcustă. Alăturarea lor e rodul hazardului cronicii literare. Nu încerc comparaţii şi metafore. Este însă foarte interesant cum fiecare îşi camuflează, pe cît posibil, deruta în faţa cititorului nou, în faţa anilor 2000, despre care citeam cîndva, vorba ceea, în Isaac Asimov.

Horia Gîrbea este un scriitor care pare "făcut" să trăiască în România anilor 2000. Dramaturg oarecum la modă, foarte prezent în tot soiul de publicaţii. Mulţi se grăbesc să-l judece ca pe un "copil" al grupului Boerescu (e prezent în toate antologiile respectivului critic). Este, implicit, client fidel al publicaţiilor Media Pro. Autorul îşi menţionează într-o scurtă autobiografie contribuţia la revista Playboy. "Uită" de colaborările cu ProTV Magazin. Deja, autorul îşi cenzurează bio-bibliografia. în această din urmă publicaţie (cu tiraj mare, cu cititori foarte fideli), Horia Gîrbea a încercat un foileton. Nu cum a ieşit textul contează, ci ideea în sine, de a face foiletonistică, pentru captarea unui cititor dificil, foarte dificil pentru un scriitor care vine dinspre literatura de "enclavă" (de cenaclu) înspre literatura de consum. Pentru mulţi, colaborările la Playboy sau ProTV Magazin sînt din start compromiteri literare. Mie mi se par încercări simpatice de schimbare în aria literaturii de larg consum. Pentru alţii e enervant monopolul grupului Boerescu exact pe acest perimetru al literaturii de consum (şi plătite bine - un motiv mare de frustrare pentru literatul român, în general). însă o singură obiecţie îmi pare plauzibilă: aceea că, deşi