Pe o piaţă de artă precară şi sălbatică, nereglementată juridic şi lipsită de instrumente specifice, în care subteranul domină şi amatorismul dă tonul, apariţia unei galerii aşezate pe criterii profesioniste şi orientate spre proiecte culturale este mai mult decît un miracol, este de-a dreptul o aventură. Scoaterea obiectului artistic din condiţia sa de marfă brută, al cărei scop unic îl constituie ,,produsul" cu orice preţ, adică prostituţia eficientă, şi reamplasarea lui în ipostaza legitimă de bun simbolic şi de martor subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă şi sfidarea arogantă a realităţii. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesionişti care au cercetat în profunzime fenomenul artistic naţional, care i-au analizat evoluţia şi i-au evaluat atent direcţiile, au ieşit acum din disciplina istoriei artei şi au intrat decis în istoria ei reală. într-o asemenea situaţie, dificilă şi seducătoare în acelaşi timp, se găseşte, nu de multă vreme, criticul de artă Maria Magdalena Crişan. Cunoscută în principal ca om de televiziune şi ca un actor alert al scenei noastre artistice, ea a hotărît să treacă de la observaţia critică şi de la proiectul teoretic la promovarea nemijlocită a valorilor şi la construcţia instiuţională propriu-zisă. împreună cu pictoriţa Ileana Micodin, ea a deschis Galeria Sabina & Jean Negulescu, galerie orientată exclusiv spre arta contemporană sau, mai exact spus, spre acele personalităţi ale artei contemporane a căror prezenţă publică este încă sub nivelul lor valoric sau care urmează acum să-şi acrediteze un statut conform cu indiscutabila lor înzestrare. Expoziţiile organizate pînă în acest moment, Florin Niculiu, Paula Ribariu, Sabina & Jean Negulescu şi Adrian Chira, trimit implicit către intenţiile galeriei şi indică fără dubii spaţiul valoric pe