Volumul de poezie, apărut postum, al echinoxistului Augustin Pop (1952-1998) a fost "pregătit" de biografia acestui inadaptabil cronic, care, în 1983, n-a ezitat a călători pînă la Gdansk, unde a stat de vorbă cu Lech Walesa, iar la 22 decembrie 1989 a recitat versuri incendiare din balconul Judeţenei de partid Cluj, unde s-a aflat alături de Doina Cornea. O figură insolită în Clujul adesea placid, academic, "cuminte"... Moartea subită, prematură, i-a sporit, cu o nuanţă tragică, aura de idealism. "Nu sînt naiv. Şi nici utopic. Ci doar extrem de idealist", se caracterizează pe sine poetul, în Preliminariile cărţii pe care o prezentăm aici, intitulate, sub incidenţa actualităţii, Telejurnalul de la Cluj. Idealismul (care, să spunem în treacăt, conţine totdeauna un strop de naivitate, chiar dacă însoţit formal de unul de autoironie) i se probează nu doar prin proiecte fantasmagorice precum transformarea, "în mai puţin de un an", a tuturor armatelor din lume într-o singură Poliţie Internaţională sau înfiinţarea unei Societăţi Antigregare cu Răspundere limitată, avînd... un singur membru "de rînd" (pe Ştefan Borbely), ci şi prin însuşi militantismul cu miză maximă al creaţiei: "Această carte are un caracter militant prin excelenţă. Ea îşi propune să fixeze cîteva repere pentru un nou mod de a înţelege lumea contemporană şi să ofere cîteva puncte de sprijin pentru o nouă paradigmă morală". Să specificăm că nu e vorba de un militantism plat, moralizator, ci de unul fantast, de factură avangardistă. La polul opus ipocritei "angajări" pe care o promova regimul totalitar, obişnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunţă în numele libertăţii, al prospeţimii, al spontaneităţii spiritului pe care le urmăreau suprarealiştii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convenţiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în rea