"Nu mai vreau sa fur, ci sa cistig cinstit o bucata de piine", acestea au fost primele cuvinte pe care ni le-a marturisit Alexandru Brehuiescu, eliberat de numai citeva luni din Penitenciar. Barbatul este de loc din Cristesti, are 50 de ani si a fost condamnat in 1999 la o pedeapsa de 1 an si patru luni de inchisoare, pentru ca a furat un sac de cartofi. "Mi-am ispasit pedeapsa, nu mai vreau sa ajung inapoi acolo. Nu doresc nici la dusmanii mei sa ajunga acolo. Este adevarat ca am furat, dar de disperare, pentru ca nu aveam ce sa maninc. De cind am iesit din puscarie, caut cu disperare un loc de munca. Sunt dispus sa prestez orice fel de munca, chiar si cea mai de jos, numai sa stiu ca pot cistiga cinstit un ban. Am doi copii de intretinut si nu vreau ca ei sa ajunga pe drumuri. Vreau sa le fac un rost in viata, cit mai am putere sa muncesc", ne-a marturisit barbatul. Povestea lui incepe in minele din valea Jiului, unde a plecat la inceputul anilor '70 si de unde s-a intors in urma cu trei ani, odata cu restructurarile masive care au avut loc atunci. Mai mult, odata a avut norocul sa scape cu viata, dupa ce a fost prins cu toata echipa sub pamint, ca urmare a surparii terenului, in timp ce lucra sub pamint. In prezent, nu are nici o sursa de venit. "Nu mai stiu unde sa ma duc. Am batut pe la toate portile, dar peste tot mi s-a spus ca nu au posturi. As putea sa fiu zidar, maturator, orice. As face orice fel de munca fizica, fiindca de fraged am fost obligat sa-mi cistig existenta. Sunt atit de disperat, incit si miine as putea sa-mi pun capat zilelor, dar ma gindesc la copii", a mai adaugat barbatul. Despre obtinerea unei pensii nu poate fi vorba, deoarece, desi are 25 de ani de munca incadrati la grupa intii, totusi nu are virsta necesara pensionarii. Pina atunci, Brehuiescu traieste de azi pe miine, in speranta ca cineva il va pune sa munceasca. (Eugenia MALIS) "Nu