Lectia de iubire
Bine v-am gasit, dragi prieteni! Numele meu este Iuliana Dascalu si sunt invatatoare la Scoala nr. 1 din localitatea 1 Decembrie. Am intrat de cateva luni in cel de-al doilea an al meu de profesat, alaturi de clasa a Ii-a D. Spunem noi ca "D"-ul vine de la destepti. Si va rog sa ne credeti ca nu sunt doar vorbe. In noiembrie 2001, mi-a aparut in revista "Formula As" un articol intitulat "Catica". Era vorba despre o catelusa cuminte, gasita de mama mea in curtea scolii pe care o frecventa (era atunci in clasa a Iii-a) si care a crescut pe langa casa bunicilor mei. A fost otravita de niste vecini rai, dar, ca prin minune, in noaptea de Pasti si-a revenit.
Le-am cititi elevilor mei aceasta poveste adevarata, iar ei s-au bucurat nespus de un asa final fericit. Cu cat avem o varsta mai mica, cu atat auzim mai mult si mai clar cantarile din ceruri si dialogul ingerilor. Cu cat imbatranim, cu atat ne departam mai mult, prin pacat, de aceasta lume. Oamenii sunt ca si ursii: cat sunt mici, mananca numai fragi, iar cand sunt mari, mananca numai carne. Copiii mei (asa ii numesc) se hranesc inca din seva curata a naturii. Asa ca, indrumati de mine, s-au gandit sa va sensibilizeze pe cativa dintre dvs., oamenii maturi, cu povestiri despre animalele lor preferate (asa cum au reusit ei sa le scrie, la doar opt ani). Am redat doar cateva dintre ele mai jos.
Au auzit si ei despre campania dusa impotriva cainilor strazii de catre Primaria Bucurestiului, cunoastem cazuri de animale maltratate (catei si pisici) si am vrea sa nu mai existe asa ceva. Deocamdata, va trimitem Lectia Noastra De Iubire.
Pisicuta mea
La tara, in judetul Giurgiu, la bunica mea, am o pisica frumoasa si jucausa. De fiecare data cand merg acolo ii aduc mancare si ea se bucura. In vacanta m-am jucat mai mult cu ea. I-am facut baie si am ingrijit-o foarte
