Gura lui Nastase adevar graieste. De mai bine de un an, cele trei puteri în stat au facut corp comun în jurul partidului. Atat de strans, ca nu le mai distingi. Ochi de soim sa ai, sa numeri puterile pana orbesti, îti ies la socoteala fie prea multe, fie prea putine. Niciodata trei. Ai de numarat toanele premierului, rastelile ministrilor sau ale secretarilor de stat si sefilor de filiala locala, ordinele generalilor de armata sau politie, blazarea secretarelor si a directorilor de departamente, curiozitatea serviciilor secrete si corpurilor de control, ba chiar si comenzile date mardeiasilor de patronii de trusturi de presa si de bancheri. Aritmetica simpla a sistemului democratic a fost înlocuita cu o ecuatie cu multe necunoscute, din care lipsesc, tot mai des, cele trei puteri cunoscute.
Spiritul lui Nastase bantuie partidul. Acum un an, abia numita la ministerul Justitiei, Rodica Stanoiu se împiedica în aceleasi vechituri, iluminist, Justitia e schioapa si cocosata pentru ca Guvernul nu are cum sa-i controleze pe judecatori. Consiliul Superior al Magistraturii îi protejeaza pe codasi, codurile de procedura le permit sa-si faca de cap. Ca si Adrian Nastase, cu care este tovarasa de idei si facultate, Rodica Stanoiu avea ganduri mari care s-au transformat, cel putin partial, în fapte. Voia sa organizeze un serviciu secret al ministerului, din resturile Departamentului de control al penitenciarelor. S-a tinut de cuvant. Voia sa puna mana pe Consiliul Superior al Magistraturii. Si a strecurat cinci procurori în miezul faptelor, printre cei 15 membri ai Consiliului. Voia sa dea Parchetului o putere mai mare. Si a reusit sa obtina pentru omul lui Iliescu, Tanase Joita, care oricum avea painea si cutitul, puterea de a taia recursurile în anulare în felii cat de mari vrea partidul de guvernamant. Procurorul-sef semneaza acum ca primarul pentru începeri sau ne
