La Chisinau, saptamina trecuta a marcat doua evolutii importante: intii, o crestere substantiala a amplorii demonstratiilor, numarul participantilor ajungind la 20-25000, dupa unele estimari chiar la peste 30000, in majoritate tineri, studenti; in al doilea rind, a intervenit o politizare pronuntata a revendicarilor manifestantilor, in fata trecind cererea de demisie a conducerii comuniste a republicii si de organizare a unor alegeri parlamentare anticipate. Aceste caracteristici noi ar putea crea o situatie diferita de cea din saptaminile anterioare, dar pentru moment nu este clar in ce sens merg evenimentele. Ministrul invatamintului spunea la inceputul crizei ca daca se va afirma o impotrivire serioasa fata de introducerea limbii ruse ca materie obligatorie de studiu in scoli, masura va fi retrasa. Dar aceasta promisiune precauta a fost data uitarii. In locul unui gest conciliator, de calmare a spiritelor, guvernul a recurs, dimpotriva, la incitari prin anuntarea inlocuirii istoriei romanilor cu istoria Moldovei in programele de invatamint.
Ce este aceasta istorie? Manualul pregatit reia teoriile propagate in timpul regimului sovietic privitoare la existenta unei limbi moldovenesti si a unui neam moldovenesc „diferit de cel romanesc“. Ceea ce este considerata in Romania Marea Unire de la 24 ianuarie 1918 pentru autorii manualului reprezinta „ocupatia“ din care Moldova a scapat datorita rusilor carora li se atribuie titlul de „adevarati eliberatori“. Noul manual politizeaza istoria Moldovei intr-o maniera comunista, afirmind ca „in cadrul URSS, Moldova ca si alte republici, se bucura de o suveranitate reala“, o apreciere pe care balticii, ucrainienii si multimea celorlalte popoare oprimate si deznationalizate, probabil chiar o majoritate a rusilor, ar ridiculiza-o daca ar afla de ea.
La ce ar putea sluji o asemenea operatiune de denaturare i
