Costache OLAREANU
Cum poti sa fii persan. Publicistica
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2001, 240 p., f.p.
Nu un volum de proza scurta, nu un roman, nu un jurnal - desi ceva din toate acestea subzista si aici - ne propune Costache Olareanu prin Cum poti sa fii persan (carte pe care, din nefericire, nu a mai apucat sa o vada publicata), ci o binevenita „asamblare“ a tabletelor sale aparute in intervalul 1998-1999 in Adevarul literar si artistic.
Scriitura alegra, supla, lejera cu gravitate, sobra cu masura, nostalgica si ironica deopotriva, de o simplitate extraordinar de bine „jucata“, te determina sa citesti cartea pe nerasuflate, de la prima pagina, unde - nu fara umor - autorul incearca sa te convinga de frumusetea si de importanta unui zimbet (marca a civilizatiei), pina la ultima, cind, insinuant si parodic, ti se istoriseste cum, tocmai din pricina unui zimbet si a unei carti, doua personaje ale lui Dante ajung sa cunoasca grozavia Infernului… O comedie a literaturii si, in acelasi timp, a vietii de fiecare zi e pusa astfel in scena pe parcursul acestor file ce stau sub semnul unei afirmatii gogoliene citate de Costache Olareanu intr-una din tabletele sale: „Contemplind indelung un spectacol comic, acesta devine cu timpul trist“.
De la scriitorul polonez Czeslaw Milosw, a carui carte, Gindirea captiva, scrisa prin anii ’51-’52 si aparuta in traducere romaneasca la Editura Humanitas in 1999, o recenzeaza, Costache Olareanu preia substituirea interogatiei lui Montesquieu „Comment peut-ou être persan?“ prin - deloc retorica - intrebarea „Cum poti trai si gindi in tarile stalinismului?“. De fapt, o buna parte din tabletele sale au ca nucleu reflectia asupra politicii romanesti ante- si postrevolutionare. Mentalitatea postdecembrista ce conserva tendintele resentimentare definitorii pentru comunism, scindarea Romaniei in dou
