Ieseanul Vasile Garvaneanu spune ca are cei mai frumosi copii si o nepotica nemaipomenita. Un lucru absolut normal, pe care il spun marea majoritate a parintilor sau bunicilor despre odraslele sau nepoteii lor. Vasile Garvaneanu, desi o spune parca mai convins decit ceilalti, poate fi banuit ca exagereaza. Si nu pentru ca nepotii sau copiii sai nu ar fi frumosi, ci din cu totul alt motiv: el nu i-a vazut niciodata. Vasile Garvaneanu este unul dintre cei peste 2.400 de orbi din judetul Iasi. Cind a devenit pentru prima oara tata, Vasile Gavaneanu, nea Vasile cum ii spun cunoscutii, si-a strins fetita in brate ore in sir si a mingiiat-o incet, incet, incercind sa-si inchipuie cum arata. Niciodata nu a reusit, si nici nu va reusi vreodata. Nu stie ce inseamna frumos sau urit, doar ca sint diametral opuse, si nici nu ar putea defini aceste notiuni. Nu poate sa-si imagineze cum arata o floare si nici ce inseamna culorile. Pentru el, albul este ceva luminos, asa cum i s-a spus la scoala, iar negrul ceva intunecat. Si atit. "Pot spune ca am in mina un trandafir sau o alta floare dupa miros, dupa finetea si forma petalelor. Am invatat toate mirosurile si forma florilor, dar nu stiu cum arata. Cind pipai o persoana, pot cel mult sa-mi dau seama ce virsta are, cu o eroare de doi-trei ani, dupa finetea pielii. Nu pot spune daca este frumoasa sau urita. Eu vad cu miinile, fata, nasul si urechile", spune Garvaneanu. La fel si-ar putea incepe povestea fiecare persoana oarba din nastere care, in cel mai bun caz, i se pare ca are o senzatie de lumina foarte slaba si difuza. Copiii il porecleau "Chiorul" Vasile Garvaneanu are 52 de ani si este maseur la Centrul Medical Nicolina. "M-am nascut in Dobrogea, intr-o familie de tarani. Mai am doua surori perfect normale. Nu am vazut practic niciodata, desi pina la 20 de ani am avut o vaga perceptie luminoasa care m-a ajutat sa ma orientez