Numărul 40 (iarna 2001-2002) al revistei Lettre Internationale are, ca întotdeauna, titluri remarcabile în fiecare secţiune tematică.
Întîiul grupaj de texte, Noua dezordine a lumii, cu extrase din Emil Cioran (Tratat de descompunere) se constituie în marginea evenimentelor din 11 septembrie din Statele Unite: "Cînd refuzi să admiţi că ideile pot fi schimbate între ele, sîngele curge... Sub hotărîrile ferme se înalţă un pumnal, ochii înflăcăraţi prevestesc crima." De la o "genealogie a fanatismului" in abstracto la realitatea cutremurătoare a terorismului în direct. Într-un dialog cu Frank Berberich (De la teroare la apocalipsă?), Paul Virilio atrage atenţia asupra riscurilor incontrolabile ale reacţiei înseşi a Occidentului democratic la acest terorism "oriental" care a făcut progrese stupefiante ("organizare, sicronizare, liniştea de lungă durată a unui complot rece") la început de mileniu: "Dacă vom accepta transformarea acestui război într-unul religios, atunci ele nu vor fi evitate; şi totul va căpăta proporţii apocaliptice. Umberto Eco împinge "scenariul" pînă la capăt, "chiar dacă asta ar însemna să ne exersăm pe tărîmul science-fiction-ului", imaginînd "o ciocnire frontală între Orient şi Occident"... O utopie neagră nelipsită de sens, după cum dramatic s-a văzut la 11 septembrie. De notat sînt şi alte titluri precum: Susan Sontag, Excepţia americană ("Şi nu este oare adevărat că americanii mereu îşi tot pierd inocenţa?"), dar şi contribuţiile româneşti" Mircea Vasilescu, Discursul antioccidental, o tipologie a retoricii antioccidentale în presa românească, Andrei Pippidi, Aşteptînd să cadă Kandaharul.
Trecînd la secţiunea consacrată culturii ("Cultura-cardiograme"), unul dintre subiectele de atracţie ale numărului de faţă este, nu încape nici o îndoială, fragmentul reprodus din volumul Scrisori 1925-1975, Hannah Arendt-Martin Heidegger, c
