Pe la mijlocul lunii ianuarie am primit o invitaţie în Grecia, la Atena, din partea Fundaţiei Alekton, despre care aflasem acum cîţiva ani că adună, într-o formulă neconvenţională, o parte semnificativă a elitei intelectuale eline. Preocupaţi de propriile valori dar şi de acelea internaţionale, animaţi de dorinţa de a le fi în preajmă şi de a descoperi ceva din misterul energiilor unor personalităţi, cei de la Alekton au decis să o aibă, de data asta, în centrul atenţiei lor pe Maia Morgenstern. Alegerea a fost Astă seară Lola Blau de Georg Kreisler, în regia lui Alexandru Dabija la Teatrul evreiesc de stat, rol pentru care a primit şi Premiul pentru cea mai bună actriţă la Galele Uniter. După întîlnirea cu Andrei Şerban şi Medeea, intervalul lucrului cu Dabija la Lola Blau cred că a însemnat nu doar afirmarea profilului viguros al unei artiste, prezent într-un one-woman-show, nu doar o performanţă remarcabilă, ci timpul în care un regizor, cu har, inspiraţiune şi răbdare şlefuieşte, fixează şi defineşte stilul unui actor. Probabil că dincolo de tot şi de toate, acesta este lucrul cel mai important în teatru, asta marchează lumea spectacolului în timp şi peste timp. Tipurile acestea de întîlniri (regizor-actor) formează pilonii pe care se sprijină istoria teatrului. De la noi şi de aiurea. Ca un sculptor, regizorul modelează, uneori pînă aproape de perfecţiunea incredibilă, apariţia actorului pe scenă, ne induce starea receptării unui miracol cu o mie de feţe, care ni se arată mereu altfel oricît l-am suci şi l-am învîrti. Şi acesta a fost unul dintre motivele pentru care am hotărît să văd ce face Lola Blau la Atena şi să-i cunosc pe cei de la Alekton, în doar cinci zile de popas.

Atipon. Alekton

Pentru o persoană nu foarte sociabilă, contactele nu se stabilesc prea iute. Demarează greu dar, multe dintre ele sfîrşesc prin a fi d