Nu mă pricep la antropologie, n-am vizitat decît în treacăt Muzeul Ţăranului Român şi, de altfel, trebuie să mărturisesc că împărtăşesc împreună cu cîţiva prieteni un fel de jenă faţă de asemenea locuri la modă printre oamenii de cultură. Cu siguranţă că la MŢR se întîmplă multe lucruri interesante, am citit despre efortul regretatului Horia Bernea de a repune pe picioare acestă instituţie, cît am apucat să văd din interiorul clădirii respiră bun-gust şi e cu totul şi cu totul altceva decît muzeele etnografice cu ştergare roşii pe pereţi. în acelaşi timp şi probabil fără vina celor care au gîndit proiectul, MŢR e şi un loc numai bun de speculat de către descurcăreţii într-ale culturii, de către cei care studiază cu frenezie ţăranul român dacă s-ar putea cît mai departe de colbul satului tradiţional.

Cum n-o cunosc personal pe Irina Nicolau şi deci n-am căzut pradă farmecului ei despre care am auzit şi nici nu mă emoţionează lumea etnologilor, am deschis cu destulă reţinere noua carte a domniei sale. M-au atras mai degrabă formatul neobişnuit al obiectului şi curiozitatea întreţinută de celelalte gesturi editoriale nonconformiste la care Irina Nicolau a luat parte în ultimii ani.

Talmeş balmeş de etnologie şi multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor e o carte care arată la fel de haios cum vorbeşte. Cantul e pe latura scurtă, cartea se deschide deci ca un caiet de biologie de pe vremuri, coperta e lucioasă şi are culoarea gălbuie a hîrtiei vechi, grafica e kitschos-artistică, imitînd un scris pueril, pentru fonturi s-a ales nu tradiţionalul negru, ci un maro destul de greu de realizat tehnic. Multă grijă deci şi o evidentă dorinţă de originalitate. Una dintre coperţi, nu pot să-i spun a patra, pentru că după cum se vede din titlu cartea e dublă şi e aranjată după principiul figurilor din cărţile de joc, e sub formă de vede