Palatul Justitiei este cladirea in care cetateanul vine, isi spune oful si spera intr-o rezolvare benefica si conforma cu principiile si dorintele sale a problemelor pe care le are. In holul de la parterul acestei cladiri, impunatoare in felul ei, te izbeste o priveliste a unei lumi pestrite, in care se amesteca avocati cu potentialii lor clienti, politisti care insotesc inculpati in diferite cauze, amatori de chilipiruri cu oameni de conditie mult sub medie. Este o lume care ne aduce aminte de spiritul balcanic care, ca vrem sau ca nu vrem, bantuie plaiurile noastre cele mioritice. Specificul acestui comportament este, pe langa multe altele, infumurarea, snobismul, lipsa de educatie in spiritul vietuirii intr-un colectiv si, mai ales, prostia, care cu riscul de a supara pe unii, in incinta Palatului de Justitie exista cu prisosinta.

Astfel, inca de la intrare pe pereti sunt atarnate foi de hartie pe care scrie destul de citet si mare :"Fumatul strict interzis". Ceea ce este interesant consta in faptul ca exact sub una dintre aceste inscriptii cativa dintre cei care ar trebui sa-si dea toata silinta ca legea sa fie respectata tocmai ei o incalca, tragand din tigara cu pofta ca si cand acea norma, de altfel destul de simpla, care prevede interdictia fumatului, nici n-ar exista. In zadar politistii, insarcinati cu pastrarea ordinii si linistii in aceasta cladire, unde se infaptuieste mai mult sau mai putin actul de justitie, ii atentioneaza, la modul cel mai politicos cu putinta, pe cei care incalca norma de a nu fuma, caci ei nu sunt ascultati, ba, dimpotriva, sunt si respinsi cu cuvinte destul de grele. Si atunci ne vine in minte intrebarea: Cum ar putea unul dintre cei care nu respecta o norma, care pana la urma tine de bunul simt, sa apere in instanta interesele clientilor sai?

Un alt aspect demn de semnalat este si "ordinea minunata, extraordinar