Politica improvizatiei. Daca dupa doisprezece ani de tranzitie, Romania este pe ultimul loc in categoria tarilor candidate pentru Uniunea Europeana, explicatia principala este improvizatia care a tinut loc de politica. Am avut patru alegeri generale si doua alternante la putere, dar parca nu s-a sch...
Politica improvizatiei
Daca dupa doisprezece ani de tranzitie, Romania este pe ultimul loc in categoria tarilor candidate pentru Uniunea Europeana, explicatia principala este improvizatia care a tinut loc de politica. Am avut patru alegeri generale si doua alternante la putere, dar parca nu s-a schimbat nimic la nivelul rezultatelor concrete. Chiar daca sunt mari diferente de stil, ideologie si convingeri morale intre cei care au fost la guvernare inainte si dupa 1996, inainte si dupa 2000, cand este vorba sa ii comparam din punctul de vedere al eficientei, parca nu este nici o diferenta. Nu fac parte dintre cei care intentioneaza sa blameze clasa politica pentru tot ceea ce s-a intamplat rau. Am prieteni si cunostinte in toate partidele importante (cu exceptia Prm), iar multi dintre ei sunt persoane admirabile, care au crescut enorm in anii din urma si au reusit sa aiba rezultate remarcabile in domeniile specifice in care s-au afirmat. De aceea am combatut intotdeauna reflexul celor care critica mereu clasa politica, partidele, institutiile democratice, pentru tot ceea ce este rau in Romania. S-au facut multe lucruri bune si in tara noastra, dar nu destule, nici intotdeauna la timp si, mai ales, nu foarte repede. De pilda, daca partidul lui Iliescu si Nastase ar fi inceput in 1990 lucrurile pe care le face abia acum, in 2001 si 2002, Romania ar fi fost cu mult inaintea Poloniei si Ungariei. Dar nu se poate vorbi in politica despre "ce-ar fi fost daca", ci numai despre ceea ce a fost. Iar politica dusa de principalele forte electorale nu a fost a
