Martisorul cainilor vagabonziStrumbucel. A curs multa cerneala pe tema cainilor fara stapan. S-a batut atata "moneda" pe acest subiect, incat romanilor li s-a facut lehamite. Chiar acest lucru s-a si vrut: ca romanii sa nu mai reactioneze si sa nu-i mai intereseze aceasta afacere. Pentru ca este o a...
Martisorul cainilor vagabonziStrumbucel
A curs multa cerneala pe tema cainilor fara stapan. S-a batut atata "moneda" pe acest subiect, incat romanilor li s-a facut lehamite. Chiar acest lucru s-a si vrut: ca romanii sa nu mai reactioneze si sa nu-i mai intereseze aceasta afacere. Pentru ca este o afacere in spatele careia sunt interese. Cel fel de interese nimeni nu stie!
Mi-a fost dat sa asist la o scena impresionanta! Un copil al nimanui, catalogat si el ca "vagabond", isi impartea bruma de mancare cu un caine... si el al nimanui. Copilul lua o bucatica de paine, si-o baga in gura, apoi rupea o alta bucatica de paine si i-o dadea cainelui. Nu i-o arunca pe jos, ci i-o dadea in gura. Si uite-asa, copil si caine, mancau linistiti, fara sa supere pe nimeni. Cainele se uita in ochii copilului, dand cuminte din coada, asteptandu-si mica portie de mancare. Mi s-au umezit ochii si am plecat gandindu-ma la scena la care asistasem. Ce frumoasa este prietenia! Cata alinare aduce sufletului!
***
Dar... pentru ca intotdeauna trebuie sa mai existe si un "dar", moartea a triumfat din nou! In parculetul din spatele blocului se juca un catel caruia ii ziceam Strumbucel. De ce Strumbucel? Pentru ca era o corcitura cu un par lung, negru si in neoranduiala. Copiii ii pusesera acest nume. Cand m-a vazut, a alergat spre mine, mi-a inconjurat picioarele cu labutele, si-a manifestat bucuria cum stia el mai bine. I-am dat portia lui de biscuiti. Nu stiam ca avea sa fie ultima lui portie de biscuiti. A alergat fericit prin iarba, s-a indrept
