La o inghetata, in Slatina"La atletul albanez ". Ca sa-i scuteasca pe slatineni de prea multa alergatura, clanul albanez al Memishilor s-a rupt, cu cativa ani in urma, in doua: jumatate dintre ei si-a deschis cofetarie noua, in Orasul de sus, iar jumatatea cealalta a ramas in vechea pravalie din Ora...
La o inghetata, in Slatina"La atletul albanez "
Ca sa-i scuteasca pe slatineni de prea multa alergatura, clanul albanez al Memishilor s-a rupt, cu cativa ani in urma, in doua: jumatate dintre ei si-a deschis cofetarie noua, in Orasul de sus, iar jumatatea cealalta a ramas in vechea pravalie din Orasul de jos. I-am cunoscut prin 92-93 si de atunci, ori de cate ori am avut drum prin orasul lor - e drept, destul de rar -, nu m-a lasat inima sa-i ocolesc. Asa cum s-a intamplat de curand, intr-una din zilele acelea de primavara timpurie, cu soare mult, de la inceputul lui februarie.
Cofetaria "La atletul albanez " e asezata pe un colt de strada, intr-o casa veche, fara etaj. In fata e pravalia, in spate - camerele de locuit, asa cum se obisnuia pe vremuri. Cand am intrat, Hashim tocmai servea niste clienti. Avea un sort alb legat dinainte, cum nu mai vazusem decat o singura data pana atunci, la Andronic, un cofetar vestit din Braila copilariei mele. I-am dat buna ziua in albaneza: "Mirdita, zoti Memish! ". A zambit si mustata de ienicer i s-a arcuit pe tot obrazul. "Mirdita! " Inainte de orice, a umplut o cupa cu inghetata si mi-a pus-o in fata. Imediat au venit si cafelele. L-am intrebat care e reteta unei cafele bune. El a zambit din nou. "Am remarcat ca toti ziaristii cu care am vorbit au vrut retete ", mi-a raspuns. "Dar nu reteta este importanta. Retetele sunt publicate in carti, sunt la indemana oricui. In cazul cafelei, e vorba doar de apa, zahar si cafea. Nimic in plus. Important este modul de preparare, mai ales momentul in care o iei de
