Deseuri, dupa Teatru descompus de Matei Visniec. Teatrul Luni de la Green Hours. Regia: Ana Margineanu. Scenografia: Radu Grigore. Sound design: Nicolae Margineanu. Distributia: Izabela Neamtu, Cosmin Selesi, Ciprian Nicolaiasa.
O data nu-i destul, spune o vorba englezeasca. Nici de doua ori nu e relevant, se grabeste sa adauge observatorul intr-ale teatrului. Totusi, niste directii si predilectii incep sa se creioneze. Mini-panseurile au fost stirnite de tinara regizoare Ana Margineanu, inca studenta la UNATC.
Recentul sau spectacol, Deseuri dupa Teatru descompus de Matei Visniec, montat la Teatrul Luni de la Green Hours, continua un drum inceput anul trecut la Studioul Casandra cu Cronici din toate zilele, cronici din toate noptile de Xavier Durringer. Si atunci, ca si acum, a ales un text contemporan. Structura lor este si ea asemanatoare, de unde prima remarca: atractia fata de scrierile de tip modular. Ingemanari de scene scurte, in doua, maxim trei personaje, aparent fara legatura intre ele, care rimeaza undeva, intr-un univers comun. Dincolo de diferentele de tot felul - de statut, virsta, imprejurari, loc, extractie sociala - sint, in fond, constructii caleidoscopice ale prezentului, ale cotidianului. Texte in care teza nu se articuleaza intr-un discurs coerent, ci se compune din fragmente ca intr-un joc de puzzle.
Daca piesele au un numitor comun, spatiile insa difera fundamental. Iar montarile s-au adecvat de fiecare data. La Casandra, Ana Margineanu a recurs la o varianta moderna a scenei simultane. Actiuni paralele, in mai multe planuri care isi cedeaza, rind pe rind, intiietatea. La Teatrul Luni, provocarea spatiului a condus la cu totul alte solutii. De o parte, secventialitatea in derularea actelor, iar de cealalta parte, initierea unei reale relatii cu audienta, pina la momente de interactivitate autentice. Problema spatiului
