Charles MAURON
De la metaforele obsedante la mitul personal
Traducere de Ioana Bot, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 384 p., 135.000 lei
„Psihocritica se stie partiala. Ea vrea sa se integreze, iar nu sa se substituie unei critici totale; ea nu isi propune citusi de putin un punct de vedere privilegiat, din care s-ar putea explica si judeca opera intreaga. s…t Spun, deci, ca psihocritica are pretentia de a largi intelegerea noastra asupra operelor literare numai descoperind in texte fapte si relatii ramase pina acum deloc sau insuficient observate si a caror sursa ar fi personalitatea inconstienta a scriitorului. Metoda se justifica daca sintem de acord ca isi atinge acest scop“, afirma Charles Mauron in introducerea la cartea sa. Aparuta pentru prima oara in limba romana la Editura Dacia, in excelenta traducere a Ioanei Bot, De la metaforele obsedante la mitul personal reprezinta o lectura a unora dintre cei mai importanti scriitori francezi (Mallarmé, Baudelaire, Nerval, Valéry, Corneille, Racine) din perspectiva psihocriticii ca „metoda de descoperire“, care presupune regasirea personalitatii inconstiente a creatorului in scrierile sale.
Demersul pe care il ilustreaza lucrarea lui Charles Mauron incepe cu operatia de suprapunere a textelor unui autor, in scopul de a „revela relatii latente intre cuvintele respectivelor texte“. Astfel ies in evidenta „metaforele obsedante“, nimic altceva decit structuri/analogii/figuri recurente in opera unui autor, uneori mai vizibile (cum e cazul lui Nerval), alteori trecind neobservate de critica (precum fantasma latenta pe care criticul o descopera in poezia lui Mallarmé). Urmatoarele operatii sint: studiul acestor structuri si al metamorfozelor lor, interpretarea mitului personal si controlul biografic. Structura cartii urmeaza aceste etape, titlul desemnind un traseu bine definit al analizei c
